Încăpățînarea, cînd slujește unui scop nobil, nu doar că nu e o meteahnă, dar chiar e condiția atingerii lui. Iată de ce revin asupra situației aiuritoare de la IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc). Voi reveni asupra temei pînă cînd catastrofei din această instituție i se va găsi un remediu.
Alexandra Toader a fost numită pe 16 ianuarie 2020 în funcție de președinte al IICCMER. De atunci a trecut un an, iar rezultatul se vede cu ochiul liber: patru cercetători au fost umiliți pînă a fi siliți să părăsească institutul (Clara Mareş, Gheorghe Petrov, Marius Oprea, Alin Mureşan).
Voi enumera abuzurile pe care Alexandra Toader le-a săvîrşit asupra subalternilor. În loc să fie lăsaţi să se îndeletnicească cu studiul istoriei, cercetătorii au fost însărcinaţi cu îngrijirea bucătăriilor și toaletelor din IICCMER. Mai mult, au fost mutați fără nici o noimă dintr-un birou în altul, fără a fi întrebați, ba chiar li s-au impus concedii de odihnă pe care nu le-au solicitat. Cum să-i sileşti pe cercetători să presteze servicii care nu se regăsesc în fișa postului? Alteori au fost siliţi să copieze texte pentru prietenii președintelui IICCMER sau să completeze fișe și biografii, la sfîrşit de săptămînă, pentru Administrația Prezidențială.
Alexandra Toader a blocat proiecte de cercetare, a impus restricții privind studiul în arhive și biblioteci, a introdus restricţia de a studia doar pe baza unei foi de deplasare, semnată, fireşte, tot de președinte. A introdus obligaţia de a face referate de activitate nu doar pentru luna încheiată, dar și pe luna viitoare (de „proiecție”). A cerut ca evaluarea activității științifice a cercetătorilor să fie făcută, culmea ironiei, de economista nou angajată la institut.
Doamna preşedinte a practicat cenzura în chip flagrant, tăind textele angajaților fără acordul acestora. A modificat fișa postului cu noi clauze din cauza cărora cercetătorii nu au dreptul de a vorbi în public decît cu mandatul președintelui. Culmea e că, atunci când angajații i-au solicitat mandatul, ea a refuzat să li-l dea, încălcând dreptul la libertatea de exprimare, garantat prin Constituție.
Încă un detaliu de atitudine „cuviincioasă”: cu un dispreț suveran față de legi, doamna Toader fumează fără întrerupere în birou, chiar în fața angajaților, ceea ce nu o împiedică să-i penalizeze în caz de întîrziere, fără a lua în seamă motivele invocate de ei. Ca aceste abuzuri să nu ajungă la opinia publică, cercetătorii au fost obligați să semneze acorduri ilegale de confidențialitate. Secretizarea exagerată într-o instituție de stat, finanțată din bani publici, este o dovadă a abuzurilor fără precedent săvîrșite de președintele IICCMER.
Mentalitatea Alexandrei Toader a sărit în ochi în privința celui mai important proiect care s-a derulat la ICCMER: Panorama comunismului în România, volum de peste 1000 de pagini, la care au lucrat 47 de specialiști și care a apărut la Editura Polirom în decembrie 2020. După ce a împiedicat pe toate căile derularea proiectului, când totuși volumul a apărut, președintele IICCMER a încuiat (cu un lacăt!) volumele autorilor în depozitul instituției, iar la nenumăratele proteste ale coordonatorului de proiect (Liliana Corobca), doamna Toader n-a binevoit să răspundă. Dimpotrivă, a penalizat-o pe Liliana Corobca în repetate rânduri, obligând-o să conteste în instanță hotărârile IICCMER.
Voi scrie în marginea acestei teme pînă cînd abuzurile doamnei Toader vor înceta. Iar interpelarea în Senatul României, pe care o voi face în luna februarie, va fi începutul detronării actualului preşedinte. Domnului premier Florin Cîţu, de hotărîrea căruia atîrnă conducerea IICCMER-ului, nu i se poate aduce la cunoştinţă situaţie irespirabilă de acolo? Voi scrie în marginea acestui subiect pînă cînd apele se vor limpezi.
