În prezent, România nu are o strategie energetică de țară, închide toate termocentralele, exploatările miniere și se pregătește de vânzarea hidrocentralelor. Toate acestea ne vor transforma într-un importator de energie și vor genera dureroase și ireparabile probleme sociale.
În acest context, actualul arc guvernamental pregătește o nouă lege Offshore. Prin aceasta se urmărește favorizarea coporațiilor cu interese străine de țara noastră, poporul român fiind din nou jefuit de propriile sale resurse naturale în valoare de sute de miliarde de euro, la fel cum s-a întâmplat de atâtea ori în ultimii 31 de ani.
Oamenii constată că pensiile și salariile, alocațiile și sporurile, voucherele și transportul pentru elevi și studenti vor fi drastic reduse sau anulate pentru că bugetul e sărăcit. Desigur că nu sunt bani, dacă prin aceste legi, profund nedrepte și înrobitoare, resurse imense și cu potențial pentru țara noastră vor fi furate.
Ca atare, în loc de modificarea Legii Offshore în favoarea corporațiilor cu mare putere financiară, e mare nevoie de votarea unei noi Legi a Concesionărilor care să fixeze o taxă de exploatare a resurselor naționale conform modelelor din țările cu adevărat independete, cum ar fi Norvegia, Marea Britanie sau Danemarca.
România e al patrulea producător de petrol din Europa (cu aprox. 80.000 de barili pe zi), după Norvegia (peste 1,5 milioane de barili pe zi), Danemarca (aproape 1,5 milioane de barili pe zi) și Marea Britanie (aproape 1 milion de barili pe zi) – conform datelor anului 2016.
Iată cum sunt taxate exploatarea petrolul și a gazelelor naturale în acele țări:
- Norvegia – 78% (24% Corporation Tax Base și 54% Special Tax Base). Sursa: https://www.norskpetroleum.no/en/economy/petroleum-tax/);
- Marea Britanie – 81% pentru exploatările facile și 62% pentru exploatările dificile. Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Petroleum_Revenue_Tax.
- Danemarca – 64% (25% impozitul pe profit și 39% impozitul pe hidrocarburi). Mai mult, începând cu anul 2005, statul danez devine un participant obligatoriu la orice nouă licență acordată în temeiul Legii subsolului, cu o participație de 20% deținută la Fondul Danez pentru Marea Nordului. Sursa: https://www.lexology.com/gtdt/workareas/oil-regulation – “Denmark Section”.
În cazul României, taxarea exploatărilor petroliere este de doar 19,5% (în medie 3,5% redevențe şi 16% impozitul pe profitul). În plus, impozitul rezultat din exploatare este transferat peste graniță prin mecanisme și tehnici financiar – contabile posibile tot datorită unei legislații permisive. În aceste condiții, în actualul context economic, industria petrolieră din România cere eliminări de taxe și amânarea plății impozitelor.
Se poate spune că, de exp., în Norvegia, acea taxare de 78% reprezintă o taxare a profitului, iar în cazul României taxare de 19,5% reprezintă o taxare a exploatării. Teoretic așa este, însă nu se spune de ce în Norvegia taxarea profitul a generat cel mai mare fond suveran din lume, în timp ce în Romania acciza pe benzina generează de 10-15 ori mai mult decat din impozitarea productiei. Cantitatea de petrol și hodrocarburi exploatată, veniturile și cheltuielile din Norvegia sunt reale, în timp ce cantitatea de petrol și hidrocarburi exploatată, veniturile și cheltuielile din România sunt false.
În concluzie, este în mod stringent nevoie de o NOUĂ LEGE A CONCESIONĂRILOR, care să fixeze o taxă de exploatare a resurselor naționale românești la un nivel corect.
