„De când am intrat in viața politică, am fost conștientă de responsabilităţile și urmările care vin. Mi-am asumat de la început toate criticile, judecăţile și pietrele aruncate de mâini care nu mă cunosc. Aveam 16 ani când începeam să am curajul de a vocifera public și de a mă implica în societatea românească.
Când am avut curajul să scot în stradă oameni pentru idealul unirii Basarabiei cu patria mamă, într-un oraș care nu prea era obișnuit cu astfel de manifestații și cu astfel de idealuri strigate public, într-o societate în care puteai fi judecat aspru pentru astfel de idealuri.
Încă de pe atunci simțeam că suntem repetenți la partea de curaj : curaj în a ne manifesta credința, curaj în a respinge ceea ce simțeam că nu e sănătos pentru noi, curaj în a nu merge în aceeași direcție cu turma, curaj în a ne exprima visele, curaj în a lupta pentru ele, curaj în a alege calea cea dreaptă și grea, nu cea ușoară, curaj în a ne exprima modul de gândire și toate acestea doar din teama de a fi judecați și de a-i pierde pe oamenii de lângă noi, pe cei care-i consideram prieteni.
Încă de pe atunci simțeam și știam că noi ca popor am ajuns să suferim când venea vorba de unitate națională, ceea ce ne-a facut și ne face să fim mult mai mici, mult mai slabi, concentrați fiind să ne sfâșiem între noi, nu să punem mâna la clădirea unei construcții sănătoase. Așa că am ales să mă implic activ în lupta pentru drepturile românilor de pretutindeni, în lupta pentru unitate națională, să cred si să sper într-un altfel de mâine.
Așa am ajuns ca la 18 ani să fac pasul în construcția unei mișcări politice. Simțeam că e momentul generației mele în a-și alege destinul, în a lupta pentru ceea ce iubește, în a construi ceea ce râvnește, în a obține ceea ce alții ne-au luat încă de când eram în leagăne, șansa unui viitor, șansa unei raze de lumină. Am doar 20 de ani și știu ce înseamnă să porți o culoare politică, felul în care te privesc oamenii cu ochii răi, zâmbind și spunându-ți în faţă că ești și tu o altă nulitate, “alta care vrea să se îmbogățească din banii românilor”.
Dar nu-i judec și primesc la fel fiecare bulgăre de noroi așa cum primesc o floare. Îi iubesc și pe cei care mă înjură, și pe care care mi-ar dori moartea, și pe cei care și-ar dori să mă împacheteze și să mă trimită în Afganistan, la fel cum îi iubesc și pe cei care mă îmbrățișează. În ochii mei sunt toți români, oameni care merită mult mai mult de la această soartă, oameni care au avut de suferit de pe urma acestui sistem.
Vorbesc din perspectiva unui om politic, nu din perspectiva unui “politician” și chiar dacă mulți nu vor înțelege, orice va urma să primesc în plus, bune sau rele, le voi duce pe toate pe umeri cu capul sus știind pentru ce am luptat și voi lupta o viaţă.”
Semnat: Ariadna Cîrligeanu, președintele Tineretului AUR. #TineretulRomâniei
