Președintele Academiei Române, prof. Ioan-Aurel Pop, a comentat despre fenomenul „cancel culture” care este manifestat în Occident și care a început să-și facă apariția și-n țara noastră. Conform acestuia, acest fenomen – manifestat prin dărâmarea unor statui sau interzicerea unor cărți – este dictatorial. Ioan-Aurel Pop explică că dictaturile se manifestă prin încercarea de control al societății.
Acesta a mai spus ca o democrație să funcționeze, minoritatea trebuie să se supună majorității.
„Cel mai frumos răspuns la acest val de cancel culture, care înseamnă de fapt ‘anularea culturii’, ar trebui să fie democrația. Dar vedeți că democrația acum se află în criză. Nu există o persoană sau un curent care să o înlocuiască cu ceva mai bun, dar democrația se află în criză.
Democrația are o regulă de aur: în democrație libertatea este garantată, oricine este liber să gândească și să spună ce dorește, dar minoritatea se supune majorității.
Aceasta este regula și, de mai bine de două mii cinci sute de ani, de când, la Atena, Pericle a reușit să facă să înflorească democrația (diferită de cea modernă, firește), oamenii s-au descurcat aplicând această regulă. Altfel, democrația degenerează în anarhie, pentru că nici democrația nu este perfectă, la fel ca orice altceva din lumea aceasta.
De pildă, monarhia poate să degenereze, zicea Polibios acum două mii și de ani, în tiranie. Monarhia înseamnă puterea unui uns al lui Dumnezeu, monarh, care conduce înțelept. Tirania înseamnă aplicarea voinței unei persoane asupra celorlalți.
Deci și democrația are defecte. Democrația, ca să funcționeze, are nevoie de niște reguli. Iar una este aceasta: minoritatea se supune majorității.
Astăzi, minoritățile fac liste, indexuri de cărți interzise, distrug și profanează statui, interzic conferințe care să vorbească despre anumite personalități. Și personalitățile nu sunt în primul rând românești. Sunt și românești, acum, la noi, dar, dacă am ajuns să-l condamnăm pe Cristofor Columb pentru că era alb și s-a dus în ținutul Pieilor Roșii și a deschis distrugerea Americii, dacă am ajuns să-i condamnăm pe Miguel de Cervantes, pe William Shakespeare că promovează crima, pe Beethoven, că are muzică elitistă și albă (știați că muzica are culoare?), sau pe Margaret Mitchell, care a scris romanul vieții ei, ‹Pe aripile vântului›, pentru că Mammy și alți sclavi negri sunt portretizați acolo în mod edulcorat, ca și cum s-ar fi legat de propriii lor stăpâni (ca și cum nu ar fi fost sclavi care s-au legat de propriii stăpâni!)”.
Președintele Academiei a făcut referire și la situația din țara noastră, unde Eminescu a fost luat la țintă de corectitudinea politică.
„Trecem din democrație în dictatură și ni se spune ce să citim, cum să citim, ce statui să facem, pe care să le dărâmăm.
Or, oamenii mai bătrâni de aici știu că dictaturile – că-s de stânga sau de dreapta – ajung la controlul societății, la restrângerea societăților, la cenzură. Repet: indiferent că sunt de stânga sau de dreapta. [Despre cancel culture] se spune că este o mișcare neomarxistă și are orientări neomarxiste categorice.
Răspunsul nostru ar trebui să fie apărarea democrației în forma în care democrația s-a manifestat până acum, care este o formă imperfectă, până când vom ajunge noi sau urmașii noștri la o formă mai bună. Altminteri, cred că vor degenera toate în anarhie dacă nu mai avem capacitatea să distingem binele de rău și să acceptăm, cum ne învață Sfânta Biserică, faptul că omul este supus greșelii. Oamenii greșesc.
Eminescu a fost acuzat de xenofobie. Nu vă mai spun de altele. Are cuvinte aspre față de străini. Și au ajuns acum să interzică iarăși, precum au făcut comuniștii, poezia ‹Doină›. ‘Vin moscalii de-a călare’… Păi dacă veneau? Păi dacă țara era luată de ei jumătate? Ce să fi zis Eminescu: să ne înfrățim cu ‘moscalii’?
Am avut curiozitatea să văd cât de ‘înapoiat’ este Eminescu. Și am luat toți marii scriitori ai secolului al XIX-lea de la diferite popoare, de la Pușkin până la Sienkiewicz, laureat al Premiului Nobel, care a scris multe dar este în special apreciat pentru romanul Quo vadis?
L-am luat pe Petőfi Sándor, pe Taras Șevcenco. Și ce am descoperit? Toți, în felul lor, au cuvinte rele față de anumiți străini. Nimeni nu-i perfect. Dacă vă uitați ce spune Petőfi despre slovaci și despre români… Și el era sârb sau… pentru că-l chema Petrovici înainte de a-l chema Petőfi.
Dacă ajungem să ne orientăm în felul acesta, vom șterge din istoria lumii și din istoria noastră toate valorile, pentru că oameni creatori de valori care să fi fost perfecți nu există. Și care să fi spus lucrurilor de acum o mie de ani cum ne-ar plăcea nouă astăzi să fi spus”.
Președintele Academiei a făcut aceste afirmații ca răspuns la întrebarea unui student, în cadrul Congresului Studențesc Aniversar al Serbării de la Putna.
Sursa: gandeste.org
