Ziua de 1 decembrie 1918 n-a fost poate cea mai lungă zi din istoria noastră, nici cea mai frumoasă, dar cu siguranţă a fost cea mai dreaptă. Ziua când toate umilinţele, toate suferinţele şi chinurile celor oprimaţi pentru mândrul lor nume de români aveau să fie răzbunate. În fiecare an, înainte de 1 decembrie, mă gândesc la înflăcărarea ce trebuie să-i fi cuprins pe ardeleni în acele zile, când ştiau că nu mai există Carpaţi între ei şi fraţii lor munteni şi moldoveni. Dar mai ales mă gândesc la cumplita jerftă de sânge pe care batalioanele româneşti ce trecuseră munţii, cu doi ani în urmă, o avuseseră de dat pentru ca visul Unirii să se împlinească. Ofranda adusă zeilor războiului a fost uriaşă şi poate că nimic nu e mai dramatic şi mai relevant, pentru a înţelege mai bine cum au trăit soldaţii români groaznica hecatombă decât acel fragment din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a lui Camil Petrescu. De câte ori recitesc descrierea apocalipticelor scene de luptă aud parcă aievea în urechi şoapta repetată ca o litanie de unul dintre personaje: „Dom’ sublocotenent, ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu…” şi mă cutremur. Oare câte sute de mii de Gheorghe, de Ion, de Vasile şi de Dumitru va fi acoperit pământul sfâşiat de obuze, oare câţi ţărani vor fi căzut să îngroaşe cu carnea lor trupul ţării, ca să fie România întreagă?
Când văd însă astăzi această sărbătoare sfântă transformată într-un circ mediatic, din care nu lipsesc parada caţavencilor de la Putere şi din Opoziţie şi nici îmbulzeala pomanagiilor veniţi la defilare ca la Curtea Miracolelor, dându-şi coate spre a primi un ţoi de ţuică şi o strachină cu fasole aburindă, mi se face o profundă silă. Când îi văd pe vajnicii reprezentanţi ai tinerei generaţii răcnindu-şi patriotismul găunos în ritm de manele, mă întreb dacă ei sunt urmașii soldaților-plugari care au săvârșit Unirea sau niște epigoni care nu mai recită din Eminescu, Coșbuc ori Blaga, ci din Vali Vijelie și Tzancă Uraganul? Niște tineri al căror model în viață îl reprezintă cocalarul cu tupeu, incultul agresiv, nehalitul ajuns, niște tineri stricați de lipsa de educație, într-o țară unde un președinte găunos se laudă că face „România Educată”…
Unirea a fost săvârșită de români, conduși de un neamț. Astăzi, românii sunt conduși tot de un om în ale cărui vene curge sânge nemțesc… dar ce diferență între modestul și harnicul Ferdinand cel Loial și încrezutul Klaus cel Leneș! Ce diferență între oamenii politici de atunci, un Brătianu, un Maniu, un Mihalache, și cabotinii de azi, precum Cîțu, Rareș Bogdan, Ciolacu, Grindeanu ori Dîncu! Nu avem nici măcar o Regină Maria, în care să ne punem nădejdea, căci astăzi, femeile politician se numesc Udrea, Turcan sau Gorghiu, iar Prima Doamnă, Carmen Iohannis, cea care nu pierde niciun prilej să-și etaleze genunchii, chiar și când merge la biserică, nu i-ar ajunge Reginei Maria nici până la genunchi!
Și când vezi ce a fost acum o sută și mai bine de ani și ce este acum, când vezi ce oameni au condus atunci și ce marionete fără obraz ne conduc azi, când vezi haitele dedulcite la banul public, înflorind într-o coterie transpartinică și sugând ca niște căpușe însetate vlaga milioanelor de români care trăiesc dintr-un salariu de mizerie sau dintr-o pensie amărâtă, nu poți să nu te întrebi: ăsta să fie neamul care a săvârşit Unirea? Ăştia să fie urmaşii zecilor, sutelor de mii de anonimi care au albit cu oasele lor pământul reavăn al ţării, în zilele Marelui Război? Dar mă gândesc că, din fericire, mai există încă români adevărați, pentru care 1 decembrie este, într-adevăr, o zi sacră. Astăzi, mulți dintre ei merg să se închine la Alba Iulia, cetatea de suflet a României Mari. De n-ar fi ei poate că s-ar cuveni să intrăm cu toţii în pământul lui Dumnezeu. De ruşine.
AUR: Îl invităm pe președintele ”statului eșuat” în fața românilor la Alba Iulia
Manifestație impresionantă la Alba Iulia cu steaguri tricolore organizată de AUR
George Simion(AUR) cheamă pe români în stradă de 1 decembrie: SĂ FIM UNIȚI!
