Dimineața acestei zile de sărbătoare m-a găsit emoționat, la fel cum se întâmplă în fiecare an în preajma acestei zile. Imnul național se intonează pe la toate posturile de televiziune, pe străzi domnește un aer de sărbătoare care îmi umple sufletul.
Chiar și nenumăratele mesaje de pe grupurile de whatsapp, prin urările pe care toți le adresează, subliniază că astăzi e ziua bucuriei pentru români. De mult nu am mai simțit atâta bucurie! În fiecare an trăiesc această zi gândindu-mă cu bucurie doar la faptul că sunt român. Am uitat definitiv de Iohannis, de Ciolacu, de Cîțu, de Firea, am uitat de toți și vă îndemn să faceți la fel. Astăzi, mai mult decât oricând, simt nevoia să nu-mi mai fac speranțe și nici să exprim regrete sau reproșuri, asta pentru că mă simt puternic prin simplul fapt că aparțin unui popor de oameni dârzi și devotați țării și care nu au lăsat nicio clipă din viața lor să treacă fără a-și folosi inteligența și priceperea pentru binele României.
Pentru mine, astăzi este suficient să citesc discursul lui Iuliu Maniu rostit la Alba Iulia în fața a peste 100.000 de români veniți să dea mână cu mână, într-un simbol al puterii și credinței în viitorul României….. „Noi, onorată
Adunare Națională, privim înfăptuirea unității noastre naționale ca un triumf al libertății omenești. Noi nu voim să devenim din oprimati oprimatori, din asupriți asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor și a tuturor cetățenilor.
Noi propunem decretarea unirei cu Regatul României a întregei Transilvanii, a întregului Banat și a întregului teritoriu locuit de Români al Ungariei……………
Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe cari le-am vărsat noi atâtea veacuri și nu voim să sugem puterea nimănui, așa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul”.
Citește în continuare pe blogul lui Ciprian Demeter
