Jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob atrage atenția că BOR nu s-a delimitat în niciun fel de AUR așa cum titra presa neo-marxistă, ci dimpotrivă, Biserica se delimitează de dușmanii poporului român.
Titluri mărețe au explodat ieri în presă, cu precădere în cea, să-i spunem, progresistă, pe seama unui comunicat al Bisericii care ar fi făcut praf și pulbere AUR, l-a desființat, l-a pulverizat, l-a martelat, l-a bușit, i-a dat lovitura de grație ca să cităm doar cîteva formulări. În horă au intrat și politicieni de sorginte neomarxistă, în special din zona USR, care au jubilat la reacția ”devastatoare” a BOR față de AUR. Entuziasmul i-a împiedicat să vadă crudul adevăr: Biserica a dat un comunicat magistral întocmit, prin care n-a atins AUR nici cu o floare, dar a trimis după fentă toți adversarii partidului.
Să o luăm metodic.
Purtătorul de cuvînt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, a transmis ieri public un comunicat, (integral, la finele acestui articol) ca reacție la dispute de dată recentă privind asocierea Bisericii cu unele grupări de sorginte neolegionară apropiate de AUR, partid care, la rîndul lui, susține un puternic mesaj politico-religios.
O primă observație: în pofida eforturilor noastre, nu am reușit să regăsim respectivul comunicat oficial al BOR nici pe siteul Patriarhiei, nici pe agenția Basilica.ro a BOR, nici în Ziarul Lumina, nici pe siteul televiziunii Trinitas, nici pe cel al Arhiepiscopiei Bucureștilor și tot așa. Agenția de stat Agerpres nici măcar nu prezintă comunicatul integral, ci sub forma unei știri-sinteză. O distinsă colegă de breaslă m-a informat că textul a fost plasat pe Grupul de comunicare al Patriarhiei de pe Whatsapp.
Hm!
Altă remarcă ar fi că unele organe de presă au difuzat comunicatul fără preambulul în care se explica motivul emiterii lui, ceea ce îi scade și mai mult puterea de lămurire.
Dincolo de asta, comunicatul BOR de ieri se încadrează fără echivoc în rîndul celor mai absconse luări de poziție de după revoluție, stînd cu cinste alături de celebrul ”Pus astfel în lumină, ancorat în sinergia faptelor, recursul la universalitate nu trebuie să eludeze meandrele concretului” al lui Ion Iliescu. Marii activiști de la ”Ștefan Gheorghiu” ar fi lăcrimat de emoție și invidie, citînd producția lui Bănescu.
Cea mai importantă strategie de comunicare a religiilor, dintodeauna, a fost livrarea unor mesaje cît mai lesne asimilabile de către credincioși. De asta aproape toate învățăturile Bibliei sunt transmise prin intermediul pildelor, ca să le vină oamenilor cît mai ușor să le înțeleagă.
Nicio legătură cu textul lui Bănescu de ieri, unul care te obligă să citești fiecare paragraf de mai multe ori pentru a descifra sensul frazei – pe alocuri el abia dacă există – și chiar să pui mîna pe Dex ici-colo. Plus că plasarea în același coș doctrinar a comunismului și a nazismului e aiuritoare, chiar dacă partidul de extremă dreaptă al lui Hitler avea cuvîntul socialism în titulatură.
Comunicatul BOR nu livrează nume și nici referiri cît de cît concrete, apelînd, în schimb, la formulări de un generalism revărsat peste albie.
Etichete, spre exemplu, precum ”cei ce îngână în lungi litanii politicianiste numele lui Dumnezeu” se pot aplica unui număr imens de politicieni de ieri și de azi; să ne amintim cum, de dată recentă, și Ludovic Orban a preluat peste noapte mesajul politico-religios în campania pentru un nou mandat la șefia PNL.
Cu biserica atîrnată la gît defilează demult și permanent nume precum Rareș Bogdan, Robert Sighiartău, Daniel Gheorghe, Ben Oni Ardelean, Gabriela Firea, cei din jurul lui Gabriel Oprea șamd, iar în anii electorali pioșenia mai tuturor celorlalți explodează, efectiv. La slujbe nu mai ai loc de senatori și deputați, calendarele bisericești devin materiale electorale și nu puțini candidați își plasează chiar poza pe ele ori se pictează pe pereții lăcașurilor. ”Abuz de cruci în politica românească” observa mai demult Monica Macovei.
”Litaniile politicianiste” se regăsesc, deci, într-un fel sau altul, pe la grosul politicienilor autohtoni. Și Biserica nu prea pare deranjată.
La fel, mesaje precum ”butaforizarea politicii”, ”edulcorarea religiei”, ”transgresarea graniței”, ”teme creștin-conservatoare rupte xenofob & filetist” ori ”rinocerizarea omului prin pervertire ideologică” s-or adresa, poate, membrilor Academiei Române, dar în niciun caz românilor necăjiți care rezonează în număr crescînd cu AUR.
Am paria că asta s-a și urmărit: o luare de poziție ambiguă, difuză, zăpăcitoare și aproape imposibil de citat.
Cînd a fost nevoie, comunicatele BOR au fost foarte limpezi. Atunci cînd un prelat a încălcat restricțiile stării de urgență, Bănescu a punctat: ”Opțiunea pe care a făcut-o ieri IPS Teodosie îi aparține într-un mod singular. Dincolo de autonomia eparhială care există și care este respectată, cred ca respectul comun al regulilor ar trebui să ne unească acum pe toți”.
De asemenea, de ani buni, BOR, care acum înfierează ”amestecarea nătîngă” dintre politică și credință, emitea public instrucțiuni precise pentru electorat înaintea alegerilor.
La ultimele, am avut un întreg decalog de care credincioșii să țină cont la votarea candidaților. Trebuiau votați, astfel, doar cei care îndeplineau condiții precum ”manifestarea credinței în Dumnezeu și a responsabilității față de comunitate; apărarea libertății religioase și susținerea activităților spirituale și sociale ale Bisericii; promovarea familiei tradiționale, firești, formată din bărbat și femeie, menită să conceapă alte vieți; implementarea de politici împotriva avortului, eutanasiei, cercetărilor pe embrioni umani, clonării; apărarea resurselor naturale, ocrotirea mediului și dezvoltarea agriculturii” etc.
Maximă concizie, am spune.
Pentru o instituție care se pretinde neutră politic, mesajele bisericii din anii electorali sunt cam părtinitoare, nu-i de mirare că partidele progresist-globaliste și presa arondată lor sunt mereu în război cu BOR.
Prin comunicatul voit alambicat de ieri și foarte slab asumat, Biserica a reușit să dea o dublă mare lovitură: a simulat delimitarea de AUR fără a-l atinge, de fapt, măcar cu o floare – impact zero la fanii partidului, îndrăznim să spunem – și a dat în același timp imensă satisfacție globaliștilor.
Andrei Caramitru, care acum doi ani scria ”Chestia asta numita BOR este doar o organizatie criminală, retrograda, retardata, corupta. Și ortodoxia ca rit creștin a devenit un coșmar rusofon criminal”, a sărit ieri să felicite BOR pentru ”excomunicarea AUR”.
La fel au jubilat useriștii, cei care lunile trecute susțineau că în Sf.Sinod ”corupția e ca în statele bananiere”.
Se bucură degeaba și aplaudă ”delimitarea” bisericii precum se aplaudau straiele noi ale împăratului, care de fapt era gol.
BOR va continua să susțină formațiuni de tip AUR, mai discret ori mai fățiș; la urma-urmei, e și asta o formă de apărare în fața politicienilor neomarxiști și a susținătorilor lor care, mai nou, au ajuns să pună pînă și morții pandemiei în cîrca ortodoxiei. (Bogdan Tiberiu IACOB)
COMUNICATUL INTEGRAL:
”Întrucât în ultimele zile au apărut în presă speculații referitoare la cripto-alianțe ale unei formațiuni politice și grupuscule „ortodoxe” cu Biserica, care ar gira astfel formule ale excesului din discursul politic național pe anumite teme, întrucât s-a solicitat public un punct de vedere și o lămurire a poziționării Bisericii față de entități politice care îi parazitează prestigiul și își asociază din proprie și impură inițiativă numele trecător cu numele veșnic al Bisericii, vă rog să primiți următoarele precizări:
Nimic nu e mai străin creștinismului real și Bisericii autentice decât instrumentalizarea credinței și a simbolurilor sale în cheie politică, orice culoare ar avea aceasta și oricât de seducător ar suna vocea sirenelor ei.
„Cele ale lui Dumnezeu” sunt, prin firea lor, și așa trebuie să rămână, precum a spus Însuși Hristos, deplin separate de „cele ale Cezarului”. Ispita unirii lor conduce inevitabil la edulcorarea religiei și la butaforizarea politicii, ambele efecte fiind profund dăunătoare sănătății organismului social. Amestecarea lor nătângă a făcut deja prea multe victime în istorie, inclusiv în cea românească, și orice încercare de transgresare a graniței dintre ele s-a dovedit constant sortită eșecului moral și toxicului exces populist.
Cei ce îngână în lungi litanii politicianiste numele lui Dumnezeu, al țării și al Bisericii, ne pot face tuturor un imens serviciu, imposibil de ignorat în posteritate, slujindu-se onest de arhisuficientul instrumentar politic democratic, evitând atent luarea în deșert a numelui Domnului, cultivând decent memoria adevăraților eroi, urmând în toate pilda oamenilor exemplari care prin jertfă de sine au creat România modernă, călcând cu sfială pragul bisericii și evitând, pe cât posibil, „fluieratul” în ea.
Confundarea programatică a (ultra)naționalismului zgomotos exacerbat și grav compromis ideologic cu patriotismul luminat și echilibrat de credința în valorile fidelității religioase, culturale și spirituale ale propriului popor, confiscarea populistă a nobilelor teme creștin-conservatoare rupte xenofob & filetist de contextul spiritual al Europei, nu fac decât să compromită aceste fundamentale teme, motiv pentru care Biserica dezavuează orice formă de exces apărută în marginea lor.
Biserica propovăduiește îndumnezeirea omului prin „urmarea lui Hristos” și clarificarea sa morală prin asimilarea mesajului curat al Evangheliei, nu „rinocerizarea” omului prin pervertire ideologică, denunțată lucid de toate spiritele mari și oneste care au reflectat la acest grav fenomen din modernitatea noastră târzie, traumatizată de două cumplite totalitarisme, ambele de sorginte socialistă și purtând masca binelui, ambele adversare ale autenticei credințe în Dumnezeu și ale realei libertății ca rod al acesteia”.
Vasile Bănescu
Biroul de Presă al Patriarhiei Române
