Nunta la români este un fenomen magic, recunoscut de orice străin. E un moment unic. O binecuvântare de la Dumnezeu. Reprezintă cel mai important eveniment din viața omului, după naștere. Creștinii cred că e cea mai importantă etapă în împlinirea vieții pe pământ. Hulirea nunții lui George Simion întrece orice înțelegere, notează Marius Ghilezan pentru România Liberă.
Din vremuri imemoriale, românul a cinstit căsătoria prin fel de fel de obicieuri, ritualuri sau chiar și superstiții. Poate că la niciun popor european nu există așa o bucurie colectivă.
Pentru că vorba filosofului, “veșnicia s-a născut la sat,” cele mai frumoase nunți s-au organizat la țară și se vor mai organiza în veci amin. În locul sacru al spiritualității românești, fetele și băieții se gătesc cu cele mai bune țoale. Nu-s în obiceiurile neamului smoking-urile, papioanele, pantaloni cu tururi căzute, silicoanele în buzele femeilor sau sprâncenele epilate ale băiețașilor corecți politic, azi, nicidecum pantofii de lac, pe care s-ar pune imediat praful ulițelor.
Ați auzit vreodată despre vreo nuntă că n-a fost frumoasă?
George Simion a dorit să-și organizeze momentul inițiatic al împlinirii, firești a vieții, în ritul creștin ortodox și cu vechile noastre obiceiuri: ia și cureaua lată. Care este păcatul? Cine sunt cei care aruncă cu pietre și ridică cele mai dușmănoase sudălmi?
Să detești cuplul de însurăței, să comentezi ritualul, să-ți bați joc de nuntași e tot ce poate fi mai josnic, mai anticreștin și mai cabotinic act de vindere a sufletului.
Tabăra progresistă a neamului, acea parte consistentă a frustraților sociali, a femeilor rămase singure, pentru a îngriji câini și pisici, a gleznuțelor goale și a epilaților sociali de orice sentimente, s-a dat rău în petec, criticând, ridicând demonii cu dinți de șobolani.
Niciodată n-am auzit la creștinii ortodocși să comenteze în public un eveniment de-o asemenea evlavie, un moment unic din viața a doi oameni care-și unesc destinul și-și jură credință până la moarte.
La români nu se fac nunți ca la săracii din Occident
O nuntă la români presupune cheltuială, fast și veselie. Tradițiile și obiceiurile au fost și vor fi nelipsite. Preotul binecuvântează, nașii depun mărturie despre virtuțiile creștine ale tinerilor, nuntașii se roagă pentru fertilitatea, fericirea și mântuirea cuplului. Nimeni nu se duce la un asemenea eveniment de grație cu gânduri dușmănoase.
Ce au făcut brigadierii minunatei lumi noi? Și-au scos toate antenuțele din axul progresist-limfatic, al apartenenței de clanurile atee și au lovit cu măsura puterii lor: cu unghiile false tastele telefoanelor și și-au borât toată fierea singurătății din viața lor de ocnași ai sistemului progresist.
Nunta oamenilor, în viziunea marelui istoric român al religiilor, Mircea Eliade, e o imitație a comuniunii dintrei zei, semnifică legătura cerului cu pământul, într-un leagăn al cosmosului primordial.
Nunta este o acțiune androgină – conform marelui savant al religiilor
Dacă l-ar fi citit pe marele savant, huleții de azi ar fi înțeles “androginia paradisiacă, existența mistică, autonomă, marcată de beatitudine” a celor doi care-și fac schimb de însușiri pentru actul creației, fundamentul lumii. Dar ce să citească, belicoșii ritului de pus piedică popilor?
Noua modă a “cancel culture” s-a prăvălit peste ființa națională, ca o molimă ucigașă. Cred că iile și crucile prea multe au provocat stăpânii celor mulți și goi, deposedați de facultățile bucuriei și dezbrăcați de veșmintele “bunului simț.”
Acești flecari, fonfi din fecale, și-au făcut un obicei din a arunca particulele elementare ale vieții lor de hazna în ventilator, pentru a împroșca lumea.
Pe ei nu gloria nunții lui George cu Ilinca i-a deranjat, ci veșnicia portului popular românesc. Cum s-au mai prăvălit toți belzebuții occidentului gângav și aprig mâncător de lăcuste peste un vechi obicei românesc?
Hulitorii s-au dat în fapt, gen înjurătura pe partitura scrisă de alții
Marele câștig al dării lor în fapt a acestora e că s-au exprimat plenar cu aceleași epitete, au spus public aceleași măscări, semn că rețeaua e bine și aprig încinsă.
Agenții progresismului și-au făcut treaba. Semn de coabitare cu calul troian. Războiul românilor contra românilor e bine întreținut. Agențiile internaționale au agenți bine hrăniți. Talibani ai ordinului “Distrugeți tot!” și-au dat măsura jobului.
S-a dovedit încă o dată că toți pupătorii de inele ale ambasadorilor, toate coafezele mahărilor din multinaționale, toți închinații la ritul vestic, antic și acceptat s-au deșertat în public, asemenea conservelor cu pârțurile șefilor mari ai lumii, ținute pe post de sanctuar.
Am urmărit îndelung nevricoșenia aprig bătătorilor de peturi în asfalt, cu câtă dușmănie s-au oțărât la Nicu Covaci, cel mai mare chitarist român, probabil al tuturor timpurilor. Câți dintre semenii mei n-au visat în timpurile vechi să le vină Pheonix să le cânte la nuntă.
Știți voi, buzițele moi și creierele patinate, ce sentimente ridică nunta, cântată de basiștii lui Phoenix? N-au cum să priceapă viermii că nu pot ajunge niciodată la statura de cărăbuși.
P.S. Toți corporatiștii mutați în cutiile de chibrituri, poreclite case, construite mai nou la mine-n sat se plâng de invazia viespilor. Ce știu ei despre trântorii alungați de lângă matcă? Cum se construiește un roi? Sau despre ce înseamnă o familie tradițională, chiar și de albine?
Vocile lumii
Convorbiri.ro
Publicație de cultură
“Nunta la români a reprezentat, încă din cele mai fragede timpuri, un act extrem de important. Nunta era un eveniment ritualic, care urma niște etape bine stabilite. Oamenii le urmau cu sfințenie și nu se abăteau de la ele, probabil din superstiție și credință în Dumnezeu,” scrie Tiberiu Albu.
