Primul tratat bilateral dintre România și URSS semnat de Ion Iliescu și Mihail Gorbaciov pe 5 aprilie 1991, nu conține nici un cuvânt despre restituirea tezaurului românesc aflat la Moscova.
Recuperarea tezaurului românesc depus la Moscova în anii 1916 și 1917 „sub garanţia guvernului imperial al Rusiei în ceea ce privește siguranţa transportului, siguranţa depozitului şi siguranţa revenirii în România“ este o problemă care preocupă constant societatea românească.
Tezaurul de la Moscova constă în 91,5 tone de aur fin, care valorează 4,9 miliarde de euro la cursul actual al BNR, bijuteriile Reginei Maria și ale Coroanei. Rezerva actuală a Băncii Centrale este doar cu puțin mai mare decât aurul aflat la Moscova, anume 103,6 tone, la o valoare estimată de 5,8 miliarde de euro.
Dar tezaurul care a fost dat în custodia Rusiei Țariste conține și alte valori inestimabile, mai puțin cunoscute publicului: arhive ale statului, documente, manuscrise preţioase, colecţia de monede a Academiei Române, tablouri de patrimoniu, cărţi rare, odoarele mănăstirilor din Moldova și Muntenia, colecţii ale multor instituţii publice şi particulare. În 1935 și 1956, o parte din aceste valori au fost restituite statului român, dar multe casete nu mai aveau sigiliul original. O parte din istoria României se află și acum la Moscova.
O lecție de vasalitate a lui Iliescu față de Moscova
Primul tratat bilateral dintre România și URSS a fost semnat de Ion Iliescu și Mihail Gorbaciov pe 5 aprilie 1991. În esență, textul tratatului exprima vasalitatea Bucureștiului față de Moscova și angajamentul României că nu va adera niciodată la NATO.
Textul tratatului nu conține nici un cuvânt despre restituirea tezaurului românesc aflat la Moscova. Vorbim de același Iliescu, de vocație filorus, care în decembrie 1989 a cerut ajutorul URSS să trimită trupe în România, conform unor imagini din arhiva TVR pe care procurorii le au ca probă în dosarul Revoluției. Doar împotrivirea șefului Armatei, generalul Gușă, a făcut ca trupele ruse să nu intre în România.
În anii 1995 și 1996, România și Federația Rusă au purtat negocieri pentru semnarea unui nou tratat bilateral. Însă miniștrii de Externe ai României și Federației Ruse, Teodor Meleșcanu și Evgheni Primakov, nu au căzut de acord asupra a două puncte esențiale, anume denunțarea de către Federația Rusă a Pactului Ribbentrop-Molotov și restiruirea tezaurului.
Tratativele au fost practic înghețate până în anul 2003, când Ion Iliescu și Vladimir Putin au semnat pe 4 iulie un nou tratat privind „relațiile prietenești și de cooperare dintre România și Federația Rusă“. Textul prevede la punctul 2 că, „dacă una dintre părţile contractante va face obiectul unui act de agresiune armată sau se va găsi în pericol de agresiune din partea unui stat terţ ori a unor state terţe, aceasta poate să ceară celeilalte părţi contractante să aibă loc consultări în această problemă (…)“. Întregul text al tratatului punea din nou România într-o poziție de vasalitate față de Moscova, în detrimentul relațiilor cu statele occidentale. Din nou, nici un cuvânt despre restituirea tezaurului românesc de către Federația Rusă.
Traian Băsescu și Vladimir Putin, la summitul NATO din 2008 de la București
Restituirea tezaurului nu a fost o prioritate pentru Traian Băsescu
Odată cu aderarea României la NATO la 29 martie 2004, multe puncte din tratatul semnat de Iliescu și Putin au devenit maculatură. În 2005, Traian Băsescu a declarat în urma unei vizite la Moscova la invitația președintelui Federației Ruse Vladimir Putin că „chestiunea Tratatului Ribbentrop-Molotov și a tezaurului trebuie lăsată în seama istoricilor“. Declarația fostului președinte a fost criticată la vremea respectivă nu doar de liderii politici, ci și de către presă și societatea civilă. Restituirea tezaurului României de către Moscova a făcut obiectul a numeroase comisii româno-ruse care nu au ajuns la nici un rezultat. Diplomația română a fost mereu fie dezinteresată, fie cu un pas în urma diplomaților ruși.
Dosarul tezaurului a fost redeschis în 2019 de ministrul de Externe Bogdan Aurescu, prin reluarea tratativelor în cadrul Comisiei comune româno-ruse, principalul punct de pe agenda discuțiilor fiind problema tezaurului României depus la Moscova în perioada Primului Război Mondial. Comisia include experţi din mai multe domenii: istorici, arhivişti, specialiști în domeniul financiar şi bancar, muzeografi, experți în domeniul artei. Au trecut de atunci trei ani, în care nu s-a mai auzit nimic referitor la o eventuală evoluție a discuțiilor din cadrul comisiei.
Guvernatorul BNR Mugur Isărescu afirma anul trecut în cadrul unui eveniment editorial că „Tezaurul Băncii Naţionale a României rămâne singurul caz în care o rezervă de aur monetară este încredinţată cu acte în regulă şi cu toate garanţiile depozitarului, Imperiul Rus, că va fi returnată oricând la cererea proprietarului pentru ca ulterior (…) aceste obligaţii asumate conform tuturor normelor şi cutumelor internaţionale să nu mai fie respectate“.
Invadarea Ucrainei de către Federația Rusă a înghețat practic orice demers diplomatic pentru repatrierea tezaurului românesc de la Moscova. Klaus Iohannis nu a făcut absolut nimic pentru a pune în discuție problema tezaurului.
