La sfârșitul lunii noiembrie, la un punct de control al trecerii frontierei ucrainene-maghiare, forțele speciale ucrainene au arestat un presupus agent rus chiar în momentul în care acesta încerca să treacă granița de stat.
Bărbatul era un fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne al Ucrainei, care, potrivit declarației agenției de securitate ucrainene SBU, „a colectat informații clasificate despre conducerea și personalul agențiilor de aplicare a legii din Ucraina. Bărbatul plănuia să transfere personal datele Ambasadei Rusiei la Budapesta pe un Stick USB”.
Datele furate erau informații personale despre ofițerii agențiilor de informații ucrainene SBU și GUR, lideri ai mișcării Azov și despre personalul militar al brigăzii 72 mecanizate a Forțelor Armate ale Ucrainei. Cealaltă parte a datelor erau informații militare sensibile despre bazele armatei ucrainene, arsenalele, depozitele și locațiile acestora.
Canalele Telegram ucrainene care au postat filmări video ale arestării s-au concentrat în cea mai mare parte pe un detaliu neconfirmat: că agentul rus ar fi ascuns unitatea USB în anus. Cu toate acestea, cea mai interesantă informație din declarația SBU a fost despre rolul Ungariei și al ambasadei Rusiei la Budapesta, care se pare că era considerată de protagoniști drept un loc sigur pentru organizarea unor astfel de întâlniri.
Atitudinea pro-Kremlin a guvernului Viktor Orban – chiar și după invadarea Ucrainei – este bine cunoscută. Datorită dependenței Ungariei de combustibilii fosili din Rusia, Moscova a luat guvernul Orban ostatic.
Cu toate acestea, abordarea blândă a Ungariei față de o Rusie beligerantă a atins deja un nivel în care necesitățile economice, în special dependența sa de petrolul și gazele naturale rusești, nu explică în totalitate deciziile guvernului Orban. O abordare permisivă față de activitățile de spionaj ostile, încercările de a submina regimul de sancțiuni al UE împotriva Rusiei și încetinirea, dacă nu chiar împiedicarea răspunsurilor NATO, încep să creeze probleme vizibile pentru întreaga alianță occidentală.
UDMR, coloana a cincea a Rusiei din Guvernul României
Datorită ambițiilor revizionismului maghiar, a fost demarat Proiectul ”Minority SafePack” în anul 2011, la aproape 100 de ani de la adoptarea tratatului de la Trianon, o zi care a fost pentru maghiari una a doliului şi a revoltei. Totul s-a desfășurat sub stricta supraveghere a serviciilor secrete de la Moscova și cu sprijinul UDMR. Kelemen Hunor a executat perfect ordinele venite de la Kremlin, pentru a destabiliza România.
”Minority SafePack” a fost o iniţiativă destinată protejării regiunilor minoritare naţionale maghiare cu scopul ascuns de a oferi autonomie față de guvernele statelor suverane. Proiectul își propunea ca regiunile în care maghiarii sunt majoritari să își obțină singure fondurile europene fără a mai depinde de guvernele statelor suverane.
Guvernul Viktor Orban l-a însărcinat pe Laszlo Petsy să coordoneze campania de strângere de semnături ”IRDALA.HU”, supravegheat din umbră de avocatul familiei Orban, Istvan Bajkay, iar în România șeful campaniei de mobilizare pentru strângerea semnăturilor a fost Kelemen Hunor, președintele UDMR. La această acțiune a mai participat și Consiliul Național Secuiesc.
Laszlo Petsy a vizitat mai multe state europene pentru a obține numărul de semnături, dar cel mai vizitat stat a fost Rusia. A ajuns la Moscova de trei ori pe durata campaniei, acesta fiind surprins la hotelul Marriot cu Irina Romanova, o specialistă în comunicare care lucrează pentru FSO (Serviciul Federal de Protecție), serviciul secret care asigură paza Kremlinului și a președintelui Vladimir Putin, respectiv pentru televiziunea de stat Russia1 și alte instituții importante ale statului rus. Firma Romanovei se ocupă cu publicitate, consultanță și campanii media online, exact ce avea nevoie Laszlo Petsy pentru a-și promova campania în România în rândul etnicilor maghiari. Având în vedere numărul de semnături strânse în România, a reușit să obțină ce și-a dorit.
Familia șefului SVR, „viză de aur“ ungurească
Nu este doar un trădător ucrainean întâmplător care încearcă să transmită informații clasificate manipulatorilor săi ruși din Budapesta, care vede Ungaria ca un refugiu sigur.
Pe 10 noiembrie, împreună cu grupul ucrainean OSINT Molfar, Balkaninsight a dezvăluit detalii despre legăturile maghiare ale familiei șefului de spionaj rus Serghei Narîșkin. Molfar a obținut un document oficial despre adresa de domiciliu din Budapesta a fiului lui Narîșkin, Andrep, care, împreună cu soția și copiii săi, au obținut rezidența în Ungaria prin controversatul sistem de vize de aur aș Budapestei. Această viză este valabilă nu numai pentru Ungaria, ci și pentru restul spațiului Schengen din interiorul UE.
Adresa de domiciliu a lui Andrei Narîșkin a fost înregistrată pe proprietatea companiei unui om de afaceri care „este prieten de mai bine de zece ani” cu Antal Rogan, șeful Cabinetului Primului Ministru Orban.
Rogan nu este doar în prezent cel mai puternic membru al cabinetului lui Viktor Orban, dar este și ministrul responsabil cu supravegherea agențiilor de securitate națională din ce în ce mai puternice și politizate ale țării, inclusiv agenția de contrainformații însărcinată să urmărească spionii ruși.
Mai interesant, o declarație oficială a biroului cabinetului lui Orban a dezvăluit că contrainformațiile maghiare au descoperit riscuri de securitate națională asociate cu fiul lui Narîșkin abia în 2020 – la patru ani lungi după ce Serghei Narîșkin a devenit șef al SVR, Serviciul de Informații Externe al Rusiei. Contraspionajul maghiar a încercat apoi să retragă familiei permisul de ședere în Ungaria. Cu toate acestea, din cauza recursurilor din partea mambrilor familiei Narîșkin și a procedurilor îndelungate în instanță, revocarea încă nu este în vigoare. Aceste dezvăluiri au arătat încă o dată cât de puțin le pasă agențiilor de securitate națională din Ungaria de infiltrarea Rusiei.
Și acesta nu a fost singurul caz îngrijorător din ultimele luni. În martie, Balkaninsight a dezvăluit, de asemenea, că hackerii ruși care lucrează pentru FSB și GRU au pătruns în rețelele IT și comunicațiile interne ale Ministerului de Externe ungar în mai multe rânduri cel puțin din 2012. Guvernul lui Viktor Orban nu a dezvăluit niciodată public aceste incidente, în ciuda gravității lor. Acesta din urmă este demonstrat de faptul că cel mai recent hacking rusesc a avut loc la mijlocul anului 2020 și a rămas o infestare activă chiar și la multe luni după începerea războiului din Ucraina în februarie 2022. Aliații Ungariei au fost nedumeriți de slaba – sau mai precis non- existenta – reacție a guvernului maghiar la activitățile de hacking.
A existat o altă măsură pe care guvernul lui Orban a decis să nu o ia împotriva Rusiei, chiar și după începerea războiului. În timp ce aproape fiecare stat membru al UE a expulzat spionii ruși care operau sub acoperire diplomatică, Ungaria a optat să nu urmeze exemplul.
Secretele UE și NATO, la cheremul rușilor
S-ar putea argumenta, scrie publicația, că depinde de guvernul ungar să urmeze tipul de politică pe care și-o dorește față de Rusia, chiar și atunci când vine vorba de a decide cum să reacționeze la activitățile de spionaj ostile de pe teritoriul său – sau chiar în cadrul unuia dintre ministerele sale. Cu toate acestea, în calitate de membru UE și NATO, orice amenințări la adresa securității naționale a Ungariei sunt, de asemenea, amenințări la adresa întregii alianțe occidentale.
De exemplu, spionii ruși care lucrează sub acoperire diplomatică la Budapesta nu vizează neapărat țara gazdă cu tot felul de operațiuni de informații. Este un modus operandi cunoscut al informațiilor ruse că își plasează ofițerii de informații în alte țări, nu acolo unde își desfășoară activitatea de fapt. În acest sens, rolul Ungariei este mai degrabă de hub logistic regional, de unde se organizează și se desfășoară operațiunile împotriva țărilor vecine – în primul rând Balcanii.
Aceasta înseamnă, de exemplu, că folosesc Ungaria pentru a închiria mașini, a înființa case sigure sau pentru a face schimb de informații și bani. Fostul ofițer militar austriac și spion rus Martin Muller obișnuia să se întâlnească cu legptura sa în orașul Heviz, în timp ce doi agenți GRU care au aruncat în aer un depozit de muniții din Vrbetice, Republica Cehă, s-au oprit. în drump, la ambasada Rusiei din Budapesta.
Hackerii ruși care s-au infiltrat în Ministerul de Externe al Ungariei nu au accesat doar informații legate de Ungaria. În primul rând, au pătruns și în rețeaua de comunicații interne securizată numită Rețeaua străină protejată (Vedett Kulugyi Halozat) a MAE din Ungaria, unde sunt transmise în mod regulat materiale NATO și UE cu clasificare „restricționată” și „confidențială”. În al doilea rând, au folosit computerele infectate pentru a lansa noi atacuri –deghizate în adrese IP guvernamentale maghiare – împotriva SUA.
S-ar putea crede că, după expunerea tuturor acestor riscuri la adresa securității naționale a UE și NATO, guvernul ungar ar încerca să supracompenseze – sau cel puțin să-și liniștească aliații în orice mod posibil. Dimpotrivă.
Cu două săptămâni înainte de declanșarea războiului, pe 10 februarie, ministrul maghiar de externe Peter Szijjarto a refuzat public să accepte mai multe trupe NATO în Ungaria, împiedicând o încercare comună menită să descurajeze Rusia. Szijjarto a susținut că astfel de întăriri ar contribui doar la escaladarea tensiunilor; în schimb, el a cerut „comunității internaționale să facă tot posibilul pentru a evita o întoarcere la Războiul Rece”.
În cele din urmă, Ungaria a fost de acord să primească mai mulți soldați NATO, dar invazia începuse deja. Cu toate acestea, guvernul lui Orban a refuzat în mod deschis să acorde orice fel de sprijin militar Kievului, nu doar excluzând ajutorul direct pentru trimiterea echipamentului militar maghiar, ci și interzicând transferurile de arme care traversează teritoriul Ungariei către Ucraina.
Guvernul lui Orban blochează reuniunile la nivel înalt Ucraina-NATO la nivel ministerial din 2018. Pretextul a fost că Ucraina nu respectă drepturile minorităților, inclusiv cele ale comunității maghiare din regiunea transcarpatică, iar aceasta este o modalitate prin care Ungaria încearcă să facă presiuni pentru ca Kievul să schimbe cursul.
Așa că nu a fost surprinzător faptul că Ungaria a fost, de asemenea, una dintre cele două țări din Europa Centrală și de Est – cealaltă fiind Bulgaria – care nu a sprijinit candidatura Ucrainei la NATO într-o declarație comună recentă semnată de președinții din aceste state. Cel mai recent, Ungaria a respins participarea deplină a ministrului ucrainean de externe Dmitro Kuleba la o reuniune a miniștrilor de externe ai NATO de la București, șocând mulți aliați.
Deloc surprinzător, apartenența la NATO a țării parțial invadate pare în prezent aproape imposibilă. Pentru Ucraina, apartenența la UE și o cooperare mai strânsă cu blocul comunitar este mult mai probabilă. Cu toate acestea, Orban are un răspuns și la aceste eforturi: tocmai a refuzat să sprijine un plan al UE de a oferi Ucrainei 18 miliarde de euro asistență bugetară anul viitor.
Ultimele mișcări perturbatoare ale lui Orban ar putea schimba jocul într-un mod diferit, dacă vor face alianța occidentală să accepte în sfârșit că Ungaria a devenit cea mai slabă verigă a NATO.
