Vizitez azi site-ul ziarului Libertatea și mai să cad din picioare, noroc că eram așezat. Titlu mare, pe prima pagină, sub poza senatorilor AUR, Sorin Lavric și Claudiu Târziu:
Primul gând a fost că am intrat în dizgrația AUR, poate au ținut secret față de mine marea aniversare, doar centenarul nu-l serbezi în fiecare an. Al doilea gând a fost că autoarea a numărat zilele până la data de 4 martie, abia a așteptat să vină ziua ca să ne servească o salata de idei fără legătură între ele. Chiar m-am întrebat cum oare a ajuns autoarea, Adina Marincea, cercetător la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, doctor în Comunicare? Că mie mi se pare că exact la capitolul Comunicare stă extrem de prost. Apoi mi-am amintit că e plin de doctori în România făcuți la foc automat.
Dar să revenim la salata de idei ale doamnei doctor în Comunicare:
„Pe 4 martie se împlinesc 100 de ani de la înființarea Ligii Apărării Național-Creștine (LANC), unul dintre cele mai radical antisemite și fasciste partide politice din interbelic. Momentul este celebrat în multe medii, unele direct conectate la politica parlamentară din România. „PR-ul bun trece primejdia rea” este tactica adoptată de urmașii extremei drepte.”
Adevărul e că habar nu aveam că tocmai s-au împlinit 100 de ani de la înființarea LANC. Asta înseamnă că nu sunt extremist, nu sunt de extrema dreaptă, nu sunt nici fascist, nici antisemit. Chestii pe care eu le știam, mă bucur că sunt recunoscute și de experții în extremism, fascism și antisemitism, adică Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.
Mai departe doamna doctor în Comunicare scrie următoarele:
„Se fac aproape lunar parastase şi comemorări pentru tot soiul de legionari cărora li se iartă vorbele şi faptele pentru care au fost odinioară condamnaţi. Peste noapte sunt declaraţi „sfinţi”. Sunt pictaţi cu aură prin biserici sau mănăstiri. Sunt pomeniţi la slujbe unde politica intră în casa Domnului sau chiar de varii indivizi și politicieni lăsaţi să-şi predice în biserică ideologiile.”
Doamnă doctor în Comunicare, poate dumneavoastră nu știți, dar în Biserică se fac parastase și comemorări pentru absolut toți, atât pentru cei virtuoși cât și pentru ultimul tâlhar. Pentru că așa e creștinește, să lăsăm morții să se odihnească în pace, să ne rugăm pentru iertarea păcatelor lor și să-l lăsăm pe Dumnezeu să-i judece.
„Criminalii de război sunt rebranduiți ca mituri, iar victimele sunt încă o dată terfelite şi expuse urii. Senatori ultranaţionalişti dau buzna în şcoli şi alte instituţii să intimideze şi să rescrie istoria, mână-n mână cu cei mai convinşi antisemiţi negaţionişti, şi cheamă la luptă oamenii, instigă, chiar de la tribuna Parlamentului, sub oblăduirea imunităţii lor.”
Doamnă doctor în Comunicare, care sunt acei criminali de război? Cine i-a condamnat și declarat a fi criminali de război? Oare nu tovarășii dumneavoastră de luptă? Cei veniți pe tancurile sovietice? Cei ce au jefuit la greu România? Cei ce au ucis elita României? Cei ce au ajuns la putere prin furt și teroare? Pentru mine legitimitatea acelui regim de tristă amintire e absolut nulă. Asta înseamnă că absolut toate deciziile judecătorești, absolut toate condamnările, absolut toate verdictele sunt nule. Și cred că majoritatea românilor sunt de aceeași părere.
Apoi doamna doctor în Comunicare ne predă o scurtă lecție de istorie despre perioada interbelică, despre LANC și despre Mișcarea Legionară. Și așa ajunge în prezent. Iar în prezent e supărată pe toată lumea, inclusiv pe fostul premier al Israelului, Shimon Peres, „care în 2010, la București, a mulțumit României și, implicit, regimului Antonescu că ar fi salvat 400.000 de vieți evreiești. Declarația politicianului israelian e mai degrabă o gafă politică și o dovadă de ignoranță istorică, ea fiind criticată dur la vremea respectivă de Centrul Wiesenthal – o renumită organizație de apărare a drepturilor evreilor și de combatere a antisemitismului.”
Vă dați seama? Shimon Peres, premierul Israelului, e un ignorant al istoriei. Istorie pe care a trăit-o, fiind născut în 1923. Dar aia nu contează pentru doamna doctor în Comunicare, dânsa știe mai bine decât cineva care a trăit atunci cum a fost pe vremea aia.
Dar doamna doctor în Comunicare mai are multe de spus. În finalul articolului său îl citează pe senatorul AUR Claudiu Târziu:
„Claudiu Târziu îl completează pe Lavric, spunând că „nu poate exista pace” până nu este eliminat Răul. Iar în acest război pretins divin, Târziu, asemenea tradiției legionare, face apel la spiritul de jertfă, pregătindu-și ascultătorii pentru luptă: „nu vă cere nimeni viaţa pentru partid sau ţară. Nu vă cere nimeni ACUM. Poate că va veni momentul în care vom fi siliţi să optăm: trăim în genunchi sau mergem mai departe în picioare, cu orice risc. Chiar cu riscul de a ne pierde viaţa. Dar nu e acum acel moment. Trebuie să avem însă în vedere, să avem şi această perspectivă, să ne gândim că se poate ajunge şi acolo”. Unde acolo, vom vedea în Libertatea de mâine.”
Wow! Când îmi pierdusem speranța, am văzut că doamna doctor în Comunicare a învățat ceva în anii petrecuți cu doctoratul. Își încheie articolul cu suspans. Ce mă fac au acum că nu voi putea dormi la noapte așteptând nerăbdător continuare pentru a afla unde acolo se va ajunge.
