Deputatul AUR Mihail Albișteanu atrage atenția asupra pericolului pe care îl reprezintă inteligența artificială și, în special, modul în care această tehnologie va fi folosită de către stat și entități suprastatele pentru controlul populației. Acest demers se înscrie în linia inițiativelor ce implică recunoașterea facilă și orașele de 15 minute.
Invitat în cadrul emisiunii Știrea Exactă de la Global News, deputatul Mihail Albișteanu a afirmat că actualul context geopolitic și alte aspecte ce țin de securitatea populației nu pot funcționa ca pretexte pentru a instaura dictatura informatică. Dimpotrivă, orice fel de utilizare a inteligenței artificiale trebuie să fie însoțită de reglementări astfel încât cetățeanului să îi fie respectate drepturile și libertățile.
„Când inteligența artificială este folosită ca pretext pentru a spiona, pentru a controla și pentru a induce un fel de dictatură informatică asupra cetățeanului, ceva nu este în regulă. Unul dintre cei patru piloni ai partidului AUR este libertatea. Noi ne dorim libertate în primul rând, nu control, nu motive pentru a institui controlul. Ceea ce vorbim aici nu este teoria conspirației, ci un lucru care se întâmplă în multe locuri de pe planetă, de la Beijing la Washington”, a precizat deputatul.
Acesta a mai spus că modul în care se implementează supravegherea populației prin această tehnologie trebuie să fie supus dezbaterilor în Parlament. Însă, sub guvernarea PSD-PNL, Parlamentul a devenit o simplă anexă a Guvernului, a subliniat deputatul AUR.
„Parlamentul României nu decide, prin comisiile sale, așa cum ar trebui și în cazul serviciilor de informații – SRI și SIE. Acele comisii din Parlament sunt practic de fațadă. Nimeni nu controlează aceste servicii și am putea spune că, dimpotrivă, serviciile controlează îi controlează pe membrii acestor comisii”.
În context, Mihail Albișteanu a atras atenția și asupra impactului pe care inteligența artificială l-ar putea avea asupra actului educațional – „în ultimii ani, inclusiv prin noile legi ale învățământului, prin tot felul de practici și directive venite de la minister, se dorește ca profesorul să devină mai puțin un formator, mai puțin un educator și mai mult o interfață, un intermediar între informație și elevi”.
