un editorial marca Doru Bușcu pentru Cațavencii
Puterea e bună, e plăcută și catifelată, e fondatoare a noului tău ego, ca TikTok-ul, și voluptuoasă ca îmbrățișările de pe Pornhub. Ai ajuns la putere, nu-ți mai vine să pleci, mai ales cînd pregătirea ta precară îți spune că n-ai unde să te duci. Și de aia e de neconceput să lași baltă, de bunăvoie, mașinile de serviciu, sepepiștii, secretarele, banii statului, protocolul, îmbogățirea fulgerătoare, dintr-un telefon. Cum să renunți la acel „Să trăiți, dom’ președinte“ aspirațional și erotic, chiar dacă tu ești doar președinte de consiliu județean, la acel „boss“ pronunțat servil, care-ți anulează complexele de loază, la acel „excelență“ în care se găsesc toată recunoașterea și complicitatea după care ai tînjit o viață?
Așa că ce s-au gîndit PSD și PNL? Să-și prelungească starea de bine politic și să rămînă așa cum sînt acum, adică împreună. Coaliția de guvernare să devină, cum s-ar zice, „Blocul democratic PSD-PNL“, așa cum au lăsat ei să se scurgă pe surse, ca să vadă ce zice lumea. Păi, lumea zice că e o prostie, care ar adăuga frustrării populare și un pic de ură. Iar logica merge mai departe și zice că e o sinucidere.
Întîi de toate, fiindcă sînt patru rînduri de alegeri, fiecare cu specificul său, cu niveluri diferite de interes și de raportare la alegători. Poți merge cu camionul la cules de mere, dar pentru secerat grîu și dezgropat cartofi trebuie să te dai jos din el. Apoi, fiindcă suma procentelor separate ale PSD și PNL va fi întotdeauna mai mare decît procentul unei coaliții PSD-PNL. Mai ales că cele două partide au electoratul despărțit și teritorial, nedispus să își încrucișeze votul.
O coaliție PSD-PNL făcută azi e la mare distanță de USL-ul anilor 2012, cînd exista un liant politic și aproape moral între cele două partide și societate: ura împotriva lui Băsescu și dorința de a-l înlătura de la putere. Chiar cu Voiculescu la rever și cu generalul Oprea cusut în căptușeală, USL era o construcție motivațională, oportună, clădită pe o tendință vizibilă și măsurată a societății. Pe cînd „Blocul democratic PSD-PNL“ e o conspirație a mediocrilor ajunși la putere prin capriciul lui Iohannis, o însăilare a noilor conservatori, fără chef de muncă, fără minte și fără alt proiect decît puterea în sine. E, așadar, o tentativă de sinucidere politică, al cărei beneficiar va fi AUR.
Sigur, în acest moment, blocul democratic pare să nu fie mai mult de o sondă de test. Dar există, cu siguranță, sprijinitori, mai ales din PNL. Căci PNL se erodează la remorca PSD cu aceeași viteză cu care se eroda atunci cînd conducea Guvernul, dacă nu cumva mai repede. E posibil ca pînă la prima rundă de alegeri, la europarlamentare, să fie depășit bine de AUR și să ajungă la nivelul USR, pe fondul creșterii Opoziției. Dacă ajunge pe locul patru la parlamentare, nu mai poate intra într-o coaliție de guvernare cu PSD decît cu pretenții scăzute. Pe acest orizont, o prezență de pe acum alături de PSD le-ar proteja viitorul politic și accesul la putere după 2024.
Așa cum arată pînă acum cifrele, PSD are prima șansă să cîștige alegerile parlamentare din 2024, dacă nu apar gafe majore la Guvern, dacă sărăcia nu se agravează, dacă FMI e ținut departe, dacă AUR nu preia întregul discurs de Opoziție și dacă efectele războiului din Ucraina nu umplu iar de ridicol statul român. Pentru PSD, singura noimă a „blocului democratic“ este lansarea tandemului Nicu și Marcel pentru o guvernare completă și închisă, președinte-premier, după 2024. PSD își dorește Cotroceniul după care a tînjit aproape douăzeci de ani, și știe că nu-l poate obține doar cu votul pesediștilor, căci candidatul PSD nu prea ia voturi din afara bazinului. Dar cu voturile PNL ar putea începe să viseze.
Numai că pentru un asemenea aranjament de turul doi nu e nevoie de căsătorie pe tot anul. Și PSD, și PNL pot cîștiga mai bine mergînd separat, după care n-au decît să se reunească și să încerce majorități în Parlament și în turul doi de prezidențiale.
Față de adversarul AUR, „Blocul democratic PSD-PNL“ ar avea și un handicap dinamic: s-ar mișca încet, poticnit, împleticit, fiindcă ar fi grevat de decizii dispersate, de medieri și de consilii, de vanitățile și ambițiile cîtorva zeci de vicepreședinți, președinți de organizații, de consilii județene care nu pot fi făcuți să tacă. AUR, în schimb, are un singur șef, ascultat și necontestat. Poate lua decizii rapide și, după cum s-a văzut, le poate implementa înainte ca PSD și PNL să apuce să se trezească. În plus, nu are pe cap o guvernare complicată care să-i mănînce energia și pentru care trebuie să dea socoteală.
Prin urmare, „Blocul democratic PSD-PNL“ nu e doar o prostie, ci și un cadou generos pentru AUR. E un bloc pe care George Simion poate urca pînă la Cotroceni, un bloc de pe care PSD și PNL sînt gata să se arunce în gol.
