Drogurile în România: astăzi pare că a fost ziua trecerii de la vorbe la fapte în privința problemei drogurilor din România.
Pe de o parte, după o lună din momentul în care Klaus Iohannis a anunțat că CSAT va analiza fenomenul drogurilor, azi CSAT s-a întrunit.
Dezbatere AUR. ”Drogurile în România: darul otrăvit al guvernanților pentru generațiile prezente și viitoare”
De cealaltă parte, AUR a venit în întâmpinarea problemelor din ce în ce mai grave cauzate de acest flagel și a organizat dezbaterea cu tema „Drogurile în România: darul otrăvit al guvernanților pentru generațiile prezente și viitoare”.
Discuțiile pare că au fost în același registru în ambele părți. CSAT a decis că va crea un grup de lucru interinstituțional pentru elaborarea unui plan de prevenire. Adică, probabil vom avea o nouă strategie. Am mai avut strategii naționale elaborate de aceleași instituții care probabil se vor afla și acum în acel grup, dar la final nimeni nu va răspunde de nimic.
La dezbaterea organizată la Parlament, Comisarul-șef Georgian Drăgan, director de cabinet al Inspectorului General al IGPR, a venit și ne-a prezentat o realitate parcă desprinsă din lumea noastră. Din ceea ce a spus am înțeles că rata de verificare a containerelor care intră intr-un port la nivel european este de 5%, iar la noi 10%. Am mai înțeles că autoritățile statului își fac treaba, că lucrurile sunt foarte bune în România, că sunt capturate tone de droguri.
Concluzia, dacă ar fi să mă iau după datele prezentate de IGPR, este aceea că ei nu au nevoie nici de scanere (chiar dacă există DOAR UN SINGUR SCANER la nivel național) și că au toate dotările, iar rezultatele lor sunt excelente.
Cine câștigă miliarde de euro de pe urma traficului de droguri?
Păi, și atunci, suntem cu toții nebuni că vorbim despre un fenomen al drogurilor, despre traficul de droguri în România?
Dacă IGPR și celelalte instituții ale statului își fac treaba așa bine, de ce nu știm cine aduce drogurile în România și cine câștigă miliarde de euro de pe urma traficului de droguri?
Am văzut că instituțiilor statului le place să vorbească despre prevenire, despre consumatori. Dar când vine vorba despre cei care organizează traficul internațional, tăcere…
Imaginea creată, la finalul dezbaterii, a fost una idilică, și anume că Poliția luptă, se zbate. Dar, în realitate, rezultatele putem să le vedem cu toții.
Agenția Națională Antidrog a fost proiectată să aibă centre pe care să le pună la dispoziția consumatorilor de droguri. Nu există niciun centru de consiliere socio-vocațională și nicio comunitate terapeutică.
Nu pot să accept această retorică din partea instituțiilor care ar trebui să combată traficul de droguri prin care ne spun că au de toate sau, și mai grav și replica pe care o urăsc, că NU SE POATE acționa în anumite privințe.
M-aș fi așteptat ca IGPR să vină să spună cu adevărat problemele cu care se confruntă, de la lipsa personalului, la lipsa specialistilor, care sunt în formare dar în teren nu sunt momentan. Aș fi vrut ca instituțiile responsabile să vină să spună românilor că nu au dotările necesare pentru a combate traficul de droguri, că nu există legislația aferentă.
Să nu ne mai ascundem în spatele limbajului de lemn
Utopia portretizată de instituțiile statului era năruită cu fiecare intervenție a reprezentanților societății civile, de persoanele care au cunoștințe de cazuri de persoane afectate de consumul de droguri.
Am spus și în cadrul dezbaterii că sunt străzi în București unde te duce taximetristul și știu toți polițiștii că de acolo se cumpără droguri și există protecția poliției. Oare asta știu mai marii din Poliția Română? E în fișa de post a agenților?
Sigur, capturi record se vor face în continuare, dar și acelea probabil că vor fi trimise către poliție de rețelele de traficanți pentru a fi lăsate în pace.
Piața din România este inundată cu droguri, iar asta văd toți românii. Dacă instituțiile abilitate ale statului nu văd lucrul acesta și dacă soluția vine abia peste ani și ani, timp în care ne mor copiii, se întâmplă accidente rutiere, atunci flagelul drogurilor nu va fi combătut cu adevărat niciodată.
Nu putem face pași înainte în combaterea fenomenului drogurilor până când nu vorbim sincer, până când nu ne mai ascundem în spatele limbajului de lemn.
