Scriitorul și istoricul Ionuț Țene publică o recenzie a cărții „Rostul generației noastre. O perspectivă conservatoare asupra României postcomuniste”, volum semnat de Claudiu Târziu.
„Cartea este o adevărată <Cazanie de învățătură> conservatoare, un adevărat catehism românesc și un îndreptar de viețuire spirituală naționalistă și creștină”, subliniază Ionuț Țene.
Redăm integral recenzia publicată, în NapocaNews, de Ionuț Țene:
„Trebuie să recunosc că lectura cărții scrise de Claudiu Târziu „Rostul generației noastre. O perspectivă conservatoare asupra României postcomuniste” (2019) revigorează intelectual și oferă o perspectivă spiritualizată originară asupra lumii contemporane. Este o carte îndrăzneață, care propune noțiuni originale și ridică probleme de gândire despre paradigma și confruntările de idei ale românilor în societatea contemporană postcomunistă. Cartea este scrisă și construită dialectic într-un clasic stil noician.
Filosoful de la Păltiniș transpare pe partea luminoasă a forței, printre rândurile autorului, care cu acribie ne radiografiază o României conservatoarea, precum o tradiție înnoitoare ce se reconstruiește odată cu conștientizarea comunității despre importanța valorizării de sine, în unitatea și congruența cu transcendentul.
Claudiu Târziu propune pragmatic o formă conservatoare de renaștere a poporului român prin ierarhizarea valorilor în cel mai frumos stil nocician. „Rostul” este rădăcina semantică prin care autorul construiește revoluția conservatoare pornind de la „Cuvânt împreună despre rostirea românească” de Constantin Noica, în maniera unei promisiuni mântuitoare:
„…Ce e de făcut, la drept vorbind, cu asemenea cuvinte, nu știm: un Eminescu al gândirii românești n-a apărut încă. Dar atâta vreme cât se vorbesc limbile popoarelor, și nu ale mașinilor, suntem datori să credem că s-ar putea ivi unul.”
Apariția unui Eminescu al gândirii conservatoare este provocarea autorului în percepția unui etos românesc revigorabil prin cultură și înveșnicire. „Rostul generației noastre” este o frescă a României post-decembriste din care se extrag învățămintele unui nou început cu rădăcini în tradiție, cultură și arhetip.
Ierarhia valorilor și morala creștină sunt răspunsurile demne ale autorului la provocările unui prezent disolutiv, socializant și gregar, care dorește să-l rupă pe om de cer și pe român de Dumnezeu. Articolele redutabile ale lui Claudiu Târziu le-am citit în jurul anului 2000, în prestigioase publicații ale epocii: „Crez”, „Puncte Cardinale”, „Formula As” sau revista „Rost”. În publicația „Puncte Cardinale”, editată de luptătorul anticomunist Gabriel Constantinescu, am avut onoare să public câteva articole despre Sfinții Închisorilor și de teologie a istoriei. Claudiu Târziu a fost un prieten apropiat de Răzvan Codrescu, un titan al istoriei martiriului românesc din închisorile comuniste, cu care a colaborat în relevarea unei istorii de jertfe românești pentru mântuirea neamului în timpul prigoanei bolșevice.
În prefața intitulată sugestiv „Monotonul elevat”, filosoful Sorin Lavric subliniază pertinent că: „În cartea de față, paladinul patetic din sufletul lui Claudiu Târziu intră în pielea doctrinarului creștin. Autorul iese din credință și coboară în lume, spre a se lupta cu apologeții globalizării, cu masoreții egalității și cu emulii seculari.” Însuși în „Cuvântul autorului”, Claudiu Târziu susține că „la trei decenii de la căderea regimului totalitar comunist, n-am scăpat încă de reziduurile comuniste…”
Pentru Claudiu Târziu termenul „credință” nu are numai o conotație religioasă, ci și un înțeles de credință politică. „Titlu cărții se referă deopotrivă la generația mea, sau generația Revoluției, și la noua generație de azi, ca și la cea de mâine, întrucât slujirea ideii naționale și a ideii creștine este o misiune pentru veșnicie.”
Autorul ne propune o Românie interiorizată spiritual. În primul articol al cărții, intitulat în stilul lui Nae Ionescu, ca o afirmație „A fi român”, Târziu ne recomandă o axiomă a credinței sale:
„Spiritualitatea creștină este elementul coagulant al identității naționale românești”.
Într-o epocă frământată, fluidă și cu rădăcinile tăiate există un reper axiologic: „Singurul capabil să spulbere planurile de globalizare într-o manieră fermă, dar fără violențe inutile, este curentul național-creștin” (Ofensiva contra naționaliștilor). Claudiu Târziu propune curajos adevărate definiții în fiecare articol publicat privind rostul generației noastre: „naționalismul este la fel de firesc precum este apartenența la o națiune” sau „naționalismul este, întâi de toate, un sentiment: iubirea de neam”.
Cartea este o adevărată „Cazanie de învățătură” conservatoare, un adevărat catehism românesc și un îndreptar de viețuire spirituală naționalistă și creștină într-o preajmă tot mai gobiană. Lumea de azi se prăbușește prin anularea valorilor și tăierea rădăcinilor de către o ideologie regresivă, nu progresistă. Claudiu Târziu este un adept al ortodoxiei trăite, o credință vie ce coagulează societatea ca sistem de valori transfigurate prin transcendent.
Biserica, familia, credința și libertatea sunt fundamentele conservatorismului modern.”
