Astăzi se împlinesc 34 de ani de când a fost lansată public „Proclamația de la Timișoara”. Respingerea ei de către majoritatea politică, alcătuită eșaloanele doi și trei ale PCR și ale Securității (FSN), a dus la multe nenorociri: crime în masă, mineriade, jaf național, închinarea țării unor interese străine etc.
Iată ce prevedea Proclamația la punctul 8:
„Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate.
Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească.
Până la stabilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară.
Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării.
Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism.”
