Președintele AUR, George Simion, a transmis un mesaj de condoleanțe pentru victimele masacrului de la Fântâna Albă.
Într-un articol publicat pe blogul personal, George Simion a spus că „mii de români care își căutau drumul spre casă au fost secerați cu mitralierele de către grănicerii sovietici, la Fântâna Albă”.
Liderul AUR a remarcat faptul că deși ziua când se comemorează acest masacru ar trebui să fie una de doliu național, liderii guvernului și ai țării ignoră subiectul.
„Preocupați doar să le facă pe plac stăpânilor din alte capitale, liderii politici care – chipurile, guvernează România – uită că există o altă Românie și în afara granițelor.
Este țara nord-bucovinenilor, a celor din Herța, Maramureșul istoric sau Basarabia.
Și astăzi, ca și-n 1941, acești români trăiesc vremuri grele, cu războiul bătând la ușă. În fiecare zi, la fel precum strămoșii lor de la Fântâna Albă, își riscă viața, doar pentru că istoria și nepăsarea Bucureștiului, i-a lăsat captivi în alte state.
În România „europeană” a Ursulei von der Leyen, nu mai ai voie să spui aceste lucruri cu voce tare pentru că ești „putinist”.
N-aș fi vrut să vorbesc despre politică într-o zi de doliu național, precum cea de azi, dar n-am încotro.
Victimele acestea nu folosesc propagandei puterii, nu-i ajută: cu victimele de la Fântâna Albă nu poți tăia panglici, nu poți să faci poze de cover, nu poți să le angajezi repede, la stat, pentru voturi.
Dacă ar fi români, conducătorii României ar fi decretat o zi de doliu național pentru memoria celor de la Fântâna Albă. Dar nu sunt.
Tăcerea comasaților e asurzitoare. Dumnezeu să-i odihnească pe cei căzuți la Fântâna Albă și pe toate victimele regimurilor totalitare!”, a scris Simion.
Masacrul de la Fântâna Albă, care a avut loc la 1 aprilie 1941, este unul dintre cele mai tragice evenimente din această perioadă, în care martorii locali estimează că au murit aproximativ 3.000 de români bucovineni. Oamenii fuseseră induși în eroare de agitatori ai serviciilor speciale sovietice, care le promiteau că vor putea trece granița și vor putea scăpa în România.
La 1 aprilie 1941, aproximativ 3.000 de persoane din mai multe sate de pe Valea Siretului s-au unit într-o coloană pașnică și au pornit spre granița cu România, purtând un steag alb cu însemne religioase, icoane, prapuri și cruci din cetină. Pe măsură ce se apropiau de punctul de graniță Fântâna Albă, în locul numit Varnița, grănicerii sovietici au deschis focul și au tras în ei. Bătrâni, copii și femei au căzut sub rafalele de mitraliere, iar apoi au fost aruncați în gropi comune, unii dintre ei fiind îngropați de vii. Supraviețuitorii au fost urmăriți, torturați și deportați, marcând unul dintre cele mai întunecate capitole din istoria Bucovinei.
