Ce spectacol oferă apropierea alegerilor! Rechini și plevușcă, amestecați, dau târcoale partidelor bine cotate, poate-poate prind ceva: funcții publice ca sinecuri, candidaturi care să-i scoată din anonimat sau să-i repună pe scena principală, contracte de publicitate ca mită electorală, contracte de consultanță pentru abureli…
Crește suspiciunea. Prieteniile apun brusc. Camaraderia se dovedește a fi o floare rară. Orgoliile se inflamează. Valorile și principiile sunt uitate.
Cuțitele se ascut. Se tulbură apele. Cad măștile. Oamenii devin fiare.
Este o încleștare aprigă pentru a obține totul sau nimic acum, de parcă n-ar mai fi viață după alegeri.
Este un fel de disperare în această luptă, care ar putea înnobila zbaterea, dacă ea n-ar fi pentru un scop ignobil.
O miasmă grea acoperă „frontul”. Stomacul celor mai sensibili au spasme de vomă.
Pentru a ne păstra cumpătul este nevoie de întoarcerea la reperele autentice, la oamenii model, cei care au întruchipat adevărul, binele și frumosul, cei care au avut un crez și au slujit valorile pe care le-au mărturisit, cei ale căror chipuri sunt în cartea de istorie a neamului și/ sau pe frescele bisericilor.
Dacă ei au rezistat tentațiilor și mizeriilor acestei lumi, vom rezista și noi.
Dacă ei au rămas verticali, vom putea rămâne și noi.
Dacă ei s-au înălțat printr-o viață exemplară, vom reuși să o facem și noi. Cu mila Domnului. Doar să vrem.
