Premierul Ungariei și șeful autoritar al FIDESZ, Viktor Orban, avansează în planul lui de dezbinare pentru a monopoliza conservatorismul în Europa.
Sub pretextul că vrea unitatea patrioților europeni, Orban a încercat să preia comanda fie în grupul ECR (Conservatorii și Reformiștii Europeni), fie în ID (Identitate și Democrație), fie să determine o unificare a lor, în care să dețină controlul absolut. Nu a reușit, cum era lesne de intuit, avînd în vedere personalitățile tari ale doamnelor Meloni și Le Pen. Atunci, a făcut un grup nou în Parlamentul European, vulnerabilizînd și mai mult frontul conservatorilor, suveraniștilor și patrioților, aflați oricum în minoritate.
Pînă ieri încă trăgea de polonezii de la PiS (Partidul Lege și Justiție, fost la guvernare) să-i rupă de ECR și să-i ia în grupul lui. Nu a reușit nici asta. Delegația poloneză conduce ECR, la paritate cu italienii de la Fratelli d’Italia, în co-președinție.
Orban a izbutit însă azi să ia din ECR delegația spaniolilor de la VOX, partid curtat de FIDESZ asiduu în ultimii ani. De asemenea, are promisiunea mutării de la ID a delegației portugeze a Chega.
În treacăt, se vădește astfel că nu AUR a fost piatra de poticnire în privința aderării delegației FIDESZ la ECR, ci Orban.
ID se află cu adevărat în dificultate acum, după ce a pierdut mai multe delegații naționale, dar probabil că francezii de la Rassemblement National (condus de Marine Le Pen și Jordan Bardella) vor găsi soluții fie să-l păstreze, fie să-l reinventeze, după al doilea tur de scrutin în alegerile parlamentare de duminică.
Pe de altă parte, grupul lui Orban va fi, fără îndoială, izolat de PPE, S&D și Renew, și se va autoizola de conservatorii din celelalte grupuri, pentru că mentalitatea maghiară este una de enclavizare, și nu va putea face nimic în PE.
Se anunță deci vremuri tulburi, cu o opoziție în Parlamentul European împărțită în trei tabere, în vreme ce Ursula von der Leyen, susținută de PPE, socialiști și progresiști (neomarxiști) plus eco-marxiști, are toate șansele să conducă mai departe Comisia Europeană.
Parcă e un blestem, ca Stînga să fie lesne unită mereu, iar Dreapta să găsească mereu pricini pentru divizare.
