Sportivul David Popovici a câștigat, luni seară, prima medalie pentru România la Jocurile Olimpice de la Paris, după ce s-a impus în proba de 200 de metri liber.
Românul a câștigat după o cursă dramatică:
Popovici a fost al doilea după prima lungime de bazin, a fost al treilea după 100 de metri, apoi a urcat pe doi la 150 de metri, reuşind să îl devanseze pe britanicul Matthew Richards pe ultimii metri ai cursei.
Popovici (19 ani), dublu campion mondial şi cvadruplu campion european, a obţinut primul titlu olimpic din istoria înotului masculin românesc cu timpul de 1 min 44 sec 72/100, fiind mai rapid cu două sutimi decât Richards (1 min 44 sec 74/100).
Podiumul a fost completat de americanul Luke Hobson, în 1 min 44 sec 79/100.
Ultima medalie olimpică a înotului românesc datează din 2004, când Camelia Potec lua aurul la 200 m liber la Atena, iar Răzvan Florea bronzul la 200 m spate.
Mihail Neamțu l-a caracterizat astfel pe David Popovici:
David Popovici e un fenomen atipic pentru istoria ultimilor 30 ani. De ce? Pentru că puștiul a refuzat compromisul. Nu s-a adaptat la bălteala-n șmecherie și mediocritate. Pentru că, la numai 16 ani, a visat la succesul venit prin propriile puteri, nu căutând pile, proptele, combinații.
Nu i-a oferit nimeni privilegii, intrări suspecte, porți deschise. Eminamente stoic și indiferent la mizeria contextului nostru social, atletul n-a cerut subvenții, nici n-a primit „atenții”. Supermatinal, concentrat pe visul copilăriei, omul și-a dat silința în fiecare zi, chiar dacă puțini îi ofereau vreo șansă.
Politicul nu i-a murdărit familia și nici serviciile secrete n-au intervenit pentru recordurile sale mondiale. Singur contra tuturor, omul venit din patria lui Mitică a reușit!
Pleacă precum glonțul din pușcă și nu se abate până nu-și atinge ținta. E opusul resemnării mioritice, al suspinului mincinos, al oftatului prețios. Ardere pură, încordarea voinței, fitness mental, tenacitate și ambiție tinerească. Modestie, retorică minimalistă și focus pe rezultate.
Ăsta e tânărul David în lupta cu Goliatul neputinței românești.
