Cuprins de un adevărat delir electoral, Marcel Ciolacu a anunțat lansarea unei strategii de reindustrializare a României, marca PSD. Urmașul lui Iliescu și Dăncilă spune că statul va aloca aproximativ 3 miliarde de euro în următorii ani pentru revitalizarea Marii Industrii din România.
Ca toți liderii partidului-stat, Marcel se gândește în primul rând cum să toace banii de la buget și abia apoi își pune problema eficienței sau a rentabilității.
Utopia lui Ciolacu face abstracție de câteva realități: în primul rând, România nu mai are un sistem bancar autohton, care să asigure finanțarea la dobânzi decente a unui proiect industrial major. În al doilea rând, resursele naturale ale țării noastre au fost înstrăinate aproape total, iar acum suntem în situația să cumpărăm scump materiile prime pe care le-am dat pe nimic. Și în al treilea rând, sistemul energetic național abia face față consumului casnic în perioadele de vârf.
Așadar, planul lui Ciolacu e doar o fițuică electorală, fără niciun fundament economic real.
Dar de unde s-a inspirat Marcel pentru un proiect atât de grandios?
E simplu, din Planul de guvernare în 15 puncte, lansat de AUR anul trecut. Acolo sunt precizate toate detaliile care prin care o astfel de strategie poate fi transpusă în realitate.
Dar, ca orice elev mediocru, Ciolacu a copiat prost și parțial, fără să înțeleagă nimic din ce a citit.
