1. Biroul Permanent Național al PSD a adoptat luni, 23 septembrie 2024, în unanimitate, decizia ca parlamentarii partidului să nu voteze Legea electorală, prin care Klaus Iohannis să poată candida înainte de încheierea mandatului ca independent pe lista PNL pentru Senat.
S-a pus capăt astfel doar unui sezon din ceea ce s-ar putea numi serialul Klaus Iohannis – de la secretar general al NATO la candidat pentru Senat din partea PNL. Am scris, doar unui sezon, deoarece prin decizia PSD s-a renunțat de către PNL la soluția de modificare a Legii. Dînd curs îndemnului primit de la Marcel Ciolacu, PNL-iștii vor încerca punerea lui Klaus Iohannis pe listele lor de la Senat apelînd al bunăvoința BEC.
Totul a început pe 18 septembrie 2024, cînd liderul Senatorilor PNL, Daniel Fenechiu, a anunțat că PNL a depus un proiect de lege prin care, în ultimele trei luni de mandat, președintele ar putea candida pentru Parlamentul României. În sine, prezența pe listele unui partid, ca independent, a Președintelui României, n-ar fi vreo nenorocire, atît pentru partidul respectiv, cît și pentru țară. Indiscutabil, oricît de slab ar fi fost ca președinte, după două mandate, însumînd 10 ani de experiență la cel mai înalt nivel, Klaus Iohannis e superior multora care rîvnesc să devină candidați ai PNL. Nici în ce privește efectele în plan electoral asupra PNL, lucrurile nu stau așa de rău cum încearcă să ne convingă unii. Klaus Iohannis a pierdut un uriaș capital electoral prin raportare la întregul electorat. Electoratul PSD, USR și AUR îl antipatizează pe Klaus Iohannis pentru c-a fost și este Protectorul PNL. Însă electoratul PNL îl susține, conștient că fără Klaus Iohannis PNL ar fi stat în Opoziție din 2020 pînă azi.
În cazul Klaus Iohannis – candidat la Senat, lucrurile au stat aiurea în privința formei publice îmbrățișate de inițiativă. În 1992, au avut loc alegeri prezidențiale și parlamentare. Ion Iliescu, președintele în exercițiu, voia să candideze pentru un mandat (cei doi ani de președinți nu i s-au considerat ani de mandat). Numai că prin ruperea FSN, Ion Iliescu nu mai avea un partid pentru care să candideze.
Format din cei plecați din FSN după revolta lui Petre Roman împotriva lui Ion Iliescu, PDSR (precursorul PSD de azi) s-a grăbit să și-l asume pe Ion Iliescu. Prin urmare, o delegație a PDSR a urcat dealul Cotrocenilor pentru a-l ruga pe Ion Iliescu să fie candidatul partidului la prezidențiale. Ion Iliescu a jucat comedia surprinderii și a ezitării. În cele din urmă a acceptat. Candidatura lui Ion Iliescu din partea PDSR a apărut electoratului ca expresia unei nevoi a partidului. PDSR a lăsat impresia că Ion Iliescu i-a făcut o mare favoare și, mai ales, că decizia președintelui de a candida din partea fostei Grupări FSN se constituie într-un mare avantaj, ca să nu-i spunem, onoare, pentru PDSR.
Nu altfel putea proceda PNL în chestiunea Iohannis.
Momentul anunțului trebuia precedat de o veritabilă pregătire de artilerie mediatică. Lideri ai PNL urmau să intervină la televiziuni, pe site-uri și pe rețelele sociale pentru a invoca nevoia PNL de Klaus Iohannis. Se putea face mare caz de rolul uriaș avut de Klaus Iohannis în aducerea și păstrarea PNL la Putere, dar și de deosebita sa experiență în materie de politică internă și internațională. Prezența lui Klaus Iohannis pe lista PNL pentru Senat ar fi apărut ca urmare a unei cedări a președintelui la rugămințile PNL și ca o nouă jertfă a lui Klaus Iohannis pe altarul Partidului. Nu s-a procedat așa.
Anunțarea Proiectului de Lege a fost ca o lovitură de trăsnet. Netam-nesam, PNL vorbea de un Proiect de Lege prin care Klaus Iohannis putea candida din partea PNL.Uluirii i-a urmat în spațiul public o campanie înverșunată împotriva Proiectului de Lege. Chestiunea de fond – prezența benefică a lui Klaus Iohannis pe lista PNL – a trecut în plan secund. În prim-plan a rămas realitatea unei inițiative care bulversa totul de dragul unui om. Era de așteptat ca PNL să caute o soluție de ieșire. Și ea a venit, ca de obicei, de la PSD. PSD a anunțat că nu votează Legea. Prin urmare, Proiectul a fost retras. Se va paria pe aprobarea BEC pentru ca președintele să candideze pentru Senat. Astfel, PNL e scutit de calvarul întruchipat de dezbaterea și votarea Legii.
Grație PSD.Ca de atîtea ori, Marcel Ciolacu l-a salvat din nou pe Nicolae Ciucă.
- 2. Pe 22 septembrie 2024, AUR și-a prezentat, în cadrul unui spectacol electoral, candidații la Parlamentare.
Dincolo de notele electorale ale manifestării (George Simion și membrii AUR au pornit în coloană spre sinistrații din Moldova), George Simion se dovedește primul și singurul lider de partid care-și dă seama că anul acesta nu prezidențialele, ci parlamentarele sunt importante pentru partide. Chiar dacă dat de un partid, președintele României nu poate conferi partidului respectiv puterea pe care o acordă un rezultat bun la Parlamentare. Rezultatul primului tur nu se transferă automat în rezultatul de la parlamentarele de peste o săptămînă. La prezidențiale contează omului. Astfel că un alegător poate vota la prezidențiale cu Mircea Geoană și la parlamentare, cu PSD. La fel, un cetățean poate să nu voteze pe Nicolae Ciucă, dar să pună ștampila pe PNL. Dată fiind postura Elenei Lasconi de candidat pe cont propriu, un cetățean o poate vota pe ea la prezidențiale, dar să fugă ca dracu de USR la parlamentare. Din nefericire, cu excepția lui George Simion liderii partidelor nu dau nici o atenție parlamentarelor, concentrați exclusiv pe prezidențiale.
