Astăzi, în fața Curții de Apel, s-a văzut limpede cum România alunecă pe panta periculoasă a disprețului față de democrație. Zeci, sute de oameni s-au adunat pentru a-și striga revolta împotriva unei decizii fără precedent: anularea alegerilor prezidențiale, chiar în mijlocul procesului electoral. Un act care nu mai necesită calificative – îl definesc singur faptele.
Judecătorii, într-un gest pe cât de calculat, pe atât de cinic, au decis să amâne pronunțarea până la mijlocul lunii ianuarie. O decizie care, să fim sinceri, nu face decât să pună gaz pe focul unei societăți deja în pragul exploziei. Protestatarii, unii dintre ei diasporați întorși special pentru acest moment, cer reluarea imediată a turului doi, acolo unde Elena Lasconi și Călin Georgescu ar fi trebuit să se înfrunte.
Desigur, sistemul, în toate formele sale – judecători, politicieni, jandarmi – nu putea rămâne indiferent. O tentativă de intrare forțată în clădire a fost oprită rapid, dar ce altceva era de așteptat? Când la mijloc este anularea dreptului fundamental de a alege, furia nu mai cunoaște limite.
Și, în timp ce țara fierbe, PSD și PNL, veșnicii supraviețuitori ai furtunilor electorale, pregătesc un alt „dar de Crăciun” pentru cetățeni: creșterea taxelor. E aproape comic, dacă n-ar fi tragic. România, în acest moment, nu este o țară. Este o tablă de șah pe care politicienii joacă în orb, în timp ce pionii, cetățenii, sunt aruncați cu cinism pe jos. Iar presa? Tăcere asurzitoare. Cine să-i mai creadă imparțiali?
