Suveranism înseamnă promovarea intereselor naționale înaintea intereselor colective.
Nu izolaționism, nu rusism.
Suveranismul românesc a căpătat caracterul de mișcare populară din disperarea românului că însăși statul NAȚIONAL și interesele lui, valorile în care a fost crescut și care au creat națiunea română sunt eliminate sub tăvălugul unei ideologii străine și ostile.
Mișcarea Suveranistă nu a fost creată de Călin Georgescu, ci Călin Georgescu a fost promovat din necesitatea ca Mișcarea Suveranistă să capete o reprezentare.
Georgescu este doar catargul pe care flutură steagul suveranismului.
Și această flamură îi însuflețește pe oameni pentru o cauză, nu catargul de care este agățată.
Sigur dacă este rupt catargul, steagul cade și este călcat în picioare de dușmani.
De aceea, atacându-l pe Călin Georgescu care pentru moment a devenit simbolul mișcării, se dorește DECAPITAREA acesteia pe principiul: „ca să omori balaurul, îi tai capul”.
Metoda s-a experimentat cu succes pentru distrugerea Mișcării Unioniste în întreg spațiul românesc.
Prin interzicerea prezenței în Basarabia a lui George Simion, liderul „Acțiunii 2012”, cu complicitatea guvernelor de la Chișinău și București, unionismul de pe amândouă malurile Prutului a fost înăbușit, orice activitate pentru întregirea Țării fiind redusă la tăcere.
Și atunci, ca și acum, pretextul folosit a fost sperietoarea implicării serviciilor rusești, pretext dovedit a fi o minciună a propagandei autorităților din cele două capitale.
Este foarte grav că două mișcări de promovare a intereselor naționale sunt înăbușite tocmai de aceste autorități sub pretextul apărării, fără justificare, a unor „interese europene” neclar definite.
Și această abatere a guvernelor românilor de la sarcina apărării națiunii noastre față de presiunile inadmisibile externe, este un alt motiv al creșterii fenomenului suveranist.
Dacă „mișcarea-balaur” are un singur „cap” toți se năpustesc să-l taie.
Dar, dacă, așa cum în poveste, Mișcarea Suveranistă ar avea „șapte capete”, oare cu cine s-ar lupta toți acești Feți Frumoși care apără interesele unei Europe pe cale să devieze de la însăși principiile de bază ale conducerii democratice, spre o conducere centralizată discreționară?
