Decizia PSD, PNL și UDMR de a-l desemna pe Crin Antonescu drept candidat unic la alegerile prezidențiale arată, încă o dată, cât de deconectate sunt partidele sistemului de realitățile politice și de preferințele electoratului. Cu o imagine erodată și o relevanță politică îndoielnică, Antonescu, un veteran al scenei politice, pare mai degrabă o opțiune nostalgică decât una de viitor.
Sondajele recente indică fără echivoc faptul că Călin Georgescu este cel mai bine cotat candidat, fiind perceput de electorat drept un lider autentic și conectat la nevoile reale ale românilor. În contrast, Crin Antonescu, deși poate aspira la un maxim onorabil loc 3, reprezintă alegerea unui sistem care refuză să se reformeze și să ofere alternative credibile.
Prin această desemnare, PSD, PNL și UDMR dau un semnal clar: prioritatea lor nu este să aducă în față lideri care să inspire încredere sau să coaguleze un electorat dezamăgit, ci să își conserve status quo-ul. Antonescu, cândva un simbol al liberalismului, a devenit un simbol al stagnării și al complicității dintre partidele tradiționale.
Criticii deciziei vorbesc despre o „piatră de moară” electorală, una care ar putea trage în jos șansele partidelor sistemului într-un context politic tot mai volatil. În timp ce AUR și Călin Georgescu capitalizează pe nemulțumirile populare și pe dorința de schimbare, PSD, PNL și UDMR par să se agațe de figuri compromise, într-o încercare disperată de a-și conserva influența.
Alegerea lui Crin Antonescu nu este doar o greșeală strategică; este o dovadă clară a unei clase politice depășite de vremuri și incapabile să înțeleagă că românii cer schimbare, nu reciclare. Electoratul va decide dacă această strategie va fi sancționată, dar este tot mai evident că partidele sistemului se apropie de punctul în care nu vor mai putea ignora voința populară.
