Partidul REPER a depus, luni, o plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva liderului AUR, George Simion, Horațiu Potra și Călin Georgescu, acuzându-i de instigare publică și ultraj în legătură cu violențele din seara de 9 martie. În loc să își concentreze eforturile asupra soluțiilor pentru a dezamorsa tensiunile politice din România, REPER pare să fi ales o cale mai ușoară de a câștiga capital politic: profitând de un conflict pentru a-și întări imaginea în fața electoratului.
Conducerea Partidului REPER, formată din Camelia Sălcudean (președinte interimar), Cătălin Teniță, Andreea Leonte, Ana Maria Boghean și Marcel Ivanov, nu s-a ferit să folosească acest incident violent pentru a ataca un adversar politic. Plângerea se concentrează pe declarațiile făcute de George Simion, Horațiu Potra și Călin Georgescu, care, conform REPER, ar fi incitat la violență și ar fi fost responsabili pentru „agresiuni şi distrugeri în centrul Capitalei”.
Camelia Sălcudean a afirmat că persoanele cu influență publică trebuie să fie conștiente de responsabilitatea lor atunci când se adresează publicului: „Suntem profund îngrijoraţi de escaladarea discursului extremist în spaţiul public românesc. Persoanele care deţin o influenţă publică semnificativă trebuie să fie conştiente de responsabilitatea care le revine atunci când se adresează populaţiei. Declaraţiile care au condus la rănirea jandarmilor, distrugerea de bunuri publice şi private şi la instaurarea unui climat de insecuritate în centrul Bucureştiului nu pot fi tolerate într-o societate democratică.”
Această declarație poate fi considerată o oportunitate strategică de a atrage atenția asupra REPER, mai degrabă decât o preocupare reală pentru siguranța publică sau pentru rezolvarea conflictelor. Partidul pare mai mult preocupat să capitalizeze pe baza unui incident violent decât să promoveze soluții pașnice și constructive. Această abordare ar putea fi interpretată drept o încercare de a câștiga simpatia alegătorilor prin atacuri politice, în loc să propună soluții viabile în fața tensiunilor politice actuale.
Cătălin Teniță, membru al Biroului Naţional REPER, a adăugat: „Am depus această plângere din responsabilitate civică şi politică. Într-o democraţie, contestarea politică se face prin mijloace paşnice şi legale, nu prin chemări la violenţă împotriva instituţiilor statului. Declaraţiile care îndeamnă la «jupuirea în piaţa publică» a reprezentanţilor statului sau la «ieşirea militarilor cu arme» reprezintă fapte grave de instigare la violenţă, care au avut consecinţe directe în stradă.” Totuși, în loc să apere principiile unei democrații sănătoase, REPER pare să încerce să își construiască o imagine de „apărător al legii” în fața unei conflicte politice care poate fi văzut mai mult ca un pretext pentru a atrage atenția.
De asemenea, REPER invocă libertatea de exprimare, dar o face doar în contextul în care aceasta nu pune în pericol instituțiile statului. „Libertatea de exprimare nu poate fi folosită ca pretext pentru instigarea la acte de violenţă sau la subminarea instituţiilor statului de drept,” spun liderii REPER, cu un discurs care sună mai mult ca o încercare de a atrage susținerea publicului prin apeluri la lege, în loc să caute soluții raționale și pașnice pentru conflictele politice.
În ciuda insistenței REPER că susține „dialogul democratic şi paşnic ca singura modalitate legitimă de exprimare a nemulţumirilor politice”, depunerea unei plângeri penale pare mai degrabă o încercare de a profita de pe urma unui conflict politic și de a obține favoarea electoratului prin atacuri politice, decât o adevărată promovare a unui dialog constructiv. Aceasta ar putea fi văzută ca o mișcare populistă, care profită de pe urma unui incident violent pentru a-și întări pozițiile politice în fața unui electorat din ce în ce mai dezamăgit.
În loc să construiască un cadru de discuție bazat pe respect și înțelegere, REPER pare să prefere să folosească conflictele politice pentru a câștiga teren în fața unui public frustrat, ceea ce ridică întrebări legate de sinceritatea intențiilor lor și de angajamentul real față de o politică sănătoasă și democratică.
