Europarlamentarul Claudiu Târziu, președintele CNC AUR, a reacționat în termeni duri după ce un membru de partid i-a solicitat demisia, într-o postare publică.
„Să vorbim despre AUR, despre coteria inertă care parazitează conducerea colectivă a partidului și despre fanaticii care au făcut un zid de netrecut în jurul Conducătorului. Să vorbim și despre paradoxurile și lucrurile de neînțeles pe care ne-am făcut că nu le vedem în ultimele luni. Despre PSD, Ciolacu, despre candidați apăruți din neant, despre execuții politice și despre competență”, a transmis, duminică, europarlamentarul Claudiu Târziu.
Redăm integral declarația liderului AUR, Claudiu Târziu:
„Am fost atacat, printr-o postare publică, de un membru de partid, care a găsit de ne-cuviință să îmi ceară socoteală și să îmi solicite demisia din AUR.
Din poziția pe care o ocup, nu mai am libertatea de a ignora astfel de provocări, oricât de gratuite sau impertinente ar fi.
Dacă aleg să dau un răspuns la fel de public mesajului transmis de colegul Bogdan Velcescu, este doar din respect pentru membrii și simpatizanții de bună-credință ai AUR.
Altminteri, nu aș considera că asemenea teme de uz intern trebuie vânturate în public, atâta vreme cât nimeni nu a avut curajul să le discute deschis și onest în structurile de partid.
Și pentru că sunt la capitolul respect, nu port și nu accept dialoguri la per tu cu persoane pe care le țin în afara cercului de prieteni sau de colegi apropiați.
Răspund mesajului menționat și pentru că sunt un foarte bun cunoscător al partidului pe care l-am fondat alături de George Simion, iar din această poziție știu foarte bine că nimeni nu mișcă în front fără un ordin precis de la șeful suprem al AUR.
Povestea cu membrul de partid revoltat care răbufnește public și cere înfierarea ”trădătorului” ar fi fost doar comică, dacă nu ar fi ascuns ceva mult mai grav: frica președintelui absolut de a tranșa o dispută cu un vechi coleg de partid.
De ce ar alege un autocrat pur-sânge să arunce în luptă un plutonier provincial (știu bine semnificația la propriu a termenului „provincial”, căci și eu sunt născut în Bacău, dar nu pe aceea o am în vedere, în loc să accepte o discuție pe care i-am cerut-o în multe rânduri până acum?
Mai răspund și pentru că suntem în ochiul unei furtuni politice și geopolitice, în care oamenii întregi la cap strâng rândurile, dar atenție, se trezesc din visare sau din halucinațiile propriilor iluzii.
Demisia rămâne, chiar și în cazul meu, un act unilateral, pentru care nu cer voie și nu primesc sugestii.
Privind în ansamblu, îi asigur pe semnatarul scrisorii și pe instigatorul ei că prezența mea în partid, oricât de incomodă ar fi, este cea mai mică problemă cu care se confruntă AUR în aceste zile.
Un paradox: colegul Bogdan îmi atribuie, în mod deschis, paternitatea Scrisorii deschise care a apărut în presă anul trecut ca un rechizitoriu (aproape) complet al problemelor interne din partid.
Președintele AUR a repetat insistent la vremea respectivă că Scrisoarea era un fals, propagat de adversarii politici. Știe membrul de partid Bogdan că șeful lui și candidatul AUR la președinție a mințit public, cu bună știință și cu rea credință?
Dacă da, să parcurgem din nou textul scrisorii și să o reevaluăm, la aproape șase luni distanță.
Să discutăm astăzi despre proiectul politic al partidului, despre bătăliile câștigate și despre șansele de a schimba ceva în perioada următoare. Despre umilința infinită prin care au trecut românii în decembrie 2024, despre apelul la calm din ziua în care a fost demolată democrația din România și despre proiectele pe care AUR le-a dus la bun sfârșit în această perioadă. Despre România care și-a predat finanțele și dezvoltarea Ungariei lui Orban, despre toată vorbăria goală de conținut în spatele căreia Ciolacu, Bolojan, Kelemen au făcut tot ce au vrut în această țară.
Vă propun să vă gândiți unde eram acum, dacă nu ar fi existat această paranteză în politica românească, numită plastic anularea alegerilor prezidențiale. Ce alianțe am fi făcut în Parlament? Ce promisiuni am fi îndeplinit de la înălțimea celor 20 de procente pe care le-am cucerit în alegeri? Cine discută serios cu AUR astăzi și cine ne ține în zona de carantină din Parlament?
Dar pentru că sunt evaluat și pus în centrul unei dezbateri de partid, vă lasez o provocare pe măsură.
Revedeți procesele verbale de ședință ale BNC și CNC! Studiați cu atenție propunerile și discuțiile din jurul problemelor reale!
Amintiți-vă chiar și de o dezbatere adevărată, în care vreunul dintre cei prezenți să fi susținut o alternativă la directivele liderului suprem!
Publicați procesele-verbale cu voturile pentru listele de candidați și propunerile de candidaturi. Procesele-verbale de ședință, nu listele de prezență!
Am avut decența și atașamentul față de acest partid să amân dincolo de orice limită rațională o discuție despre direcția în care ne îndreptăm.
Am înțeles să pun mai presus interesul electoral și cauza pentru care am intrat în politică, deși problemele se amplificau de la o zi la alta.
Înțeleg că acum a venit momentul adevărului. Accept provocarea.
Să vorbim despre AUR, despre coteria inertă care parazitează conducerea colectivă a partidului și despre fanaticii care au făcut un zid de netrecut în jurul Conducătorului.
Să vorbim și despre paradoxurile și lucrurile de neînțeles pe care ne-am făcut că nu le vedem în ultimele luni. Despre PSD, Ciolacu, despre candidați apăruți din neant, despre execuții politice și despre competență.
Dincolo de toate acestea, vom începe să vedem ceva cu adevărat șocant pentru oamenii de bună-credință: realitatea!”
