Aseară, la TVR, în cadrul a ceea ce s-a dorit a fi o dezbatere electorală, jurnalista britanică Alison Mutler mi-a adresat o întrebare legată de poziția mea într-un ipotetic scenariu: dacă România va avea un rol important în reconstrucția Ucrainei după încheierea războiului, cum ar arăta acesta sub un președinte George Simion?
Aparent o întrebare simplă, „tehnică”. În realitate, o falsă temă, ridicată ca un test de loialitate în fața celor care cred că România ar trebui să fie o piesă docilă într-un joc mai mare, și nu o națiune suverană care își apără propriul interes național.
Aș fi răspuns, dar nu voi intra în decorul pregătit de ei. Pentru că România nu va avea niciun cuvânt de spus în reconstrucția Ucrainei dacă rămâne condusă de aceiași oameni care au făcut din noi o colonie de mâna a treia. Cu acești politicieni – care nu știu să negocieze nimic, care sunt ținuți în poziții de putere doar pentru că execută fără să întrebe – România nu va primi altceva decât firimituri.
Și da, răspund cu toată sinceritatea: nu pot accepta ca viitorul țării mele să fie decis de alții, în birouri străine, fără ca vocea poporului român să fie ascultată.
Cât despre reacțiile stârnite de întrebare … domnul Daniel Funeriu, fost ministru al Educației, considerat de unii ca fiind un „intelectual de dreapta”, s-a coborât aseară la o formă de bădărănie greu de descris. Imitarea accentului doamnei Mutler nu doar că a fost penibilă și lipsită de respect, dar ne-a arătat încă o dată că nu studiile fac omul, ci bunul-simț. Un om școlit în afară care crede că a ironiza o femeie în direct e semn de superioritate morală … acela nu mai reprezintă nimic. Nici pentru țara aceasta, nici pentru generația care l-a crescut.
Dar nu e vorba despre el. Nici despre o întrebare.
E vorba despre ce se pregătește în aceste zile. Despre planul ascuns din spatele campaniei electorale. Pentru că – și o spun răspicat – miza acestor alegeri nu este cine va fi președinte. Miza este cine va păstra România slabă, controlabilă, tăcută.
În timp ce se vorbește despre reconstrucția Ucrainei, la noi se reconstruiește baronimea.
Sub alte fețe, sub alte contracte, cu alți papagali în față – dar aceiași păpușari în spate.
Și, să fim sinceri, nici Nicușor Dan, favoritul de serviciu al rețelelor pro-Ucraina și al ONG-urilor abonate la contracte internaționale, nu va decide nici el nimic.
Pentru că adevărata miză e să avem la Cotroceni un personaj slab, cu ochelari de laborator, care să spună „da, domnule comisar!” și să semneze unde i se arată.
Dar România nu mai vrea asta. Poporul vrea altceva. Vrea respect. Vrea demnitate. Vrea un lider, nu un administrator al deciziilor altora. Acesta este conflictul real. Nu între candidați. Nu între partide. Ci între popor și Sistem. Între români și cei care de ani de zile îi păcălesc, îi amăgesc și îi controlează.
Iar decizia finală va fi luată de cetățeni. De fiecare român cu suflet curat care merge duminică la vot. Nu cu ură, nu cu frică, nu cu conștiință.
Ci cu gândul că România merită mai mult.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Distribuie articolul pe Social Media
Recomandări pentru tine:
- EXCLUSIV De ce fiecare român contează, de ce fiecare jurnalist contează și trebuie să primească RESPECT
- Retrageți-i urgent pe Muraru și Ioanid, e inadmisibil ca doi ambasadori în două țări strategice pentru noi să…
- Sună-ți mama, spune-i că alegi România!
- Departamentul pentru Republica Moldova – pilon al politicii prezidențiale în următorii cinci ani
- Scrisoarea care a speriat sistemul
