Instituția care ar trebui să fie gardianul cheltuirii corecte a banului public s-a transformat într-un adevărat bastion al privilegiilor bugetare. Salarii astronomice, sporuri ridicole și venituri rupte complet de realitatea economică a țării definesc astăzi Curtea de Conturi a României.
Curtea de Conturi, instituția care are rolul de a verifica modul în care sunt cheltuiți banii publici, a ajuns să încarneze chiar ceea ce ar trebui să combată: risipa instituționalizată. În loc să ofere un exemplu de sobrietate financiară și responsabilitate bugetară, această instituție pare un club exclusivist al bugetarilor de lux, în care salariile depășesc cu mult veniturile oricărui angajat din sectorul public sau privat obișnuit.
Angajații Curții beneficiază de salarii lunare amețitoare și sporuri halucinante, fără justificări clare. Se oferă bonusuri pentru „condiții vătămătoare” și „gestionarea informațiilor clasificate” chiar și pentru posturi precum șoferi sau muncitori calificați, situație care stârnește îngrijorare și revoltă în rândul opiniei publice.
Într-un moment în care românii se confruntă cu inflație galopantă, taxe majorate și salarii stagnante, angajații Curții de Conturi par să trăiască într-o realitate paralelă, alimentată direct din bugetul de stat.
Câteva exemple din grila de salarizare a Curții de Conturi în 2025:
• Secretar General: 34.836 lei
• Președinte: 23.920 lei
• Vicepreședinte: 22.256 lei
• Director auditor: până la 26.009 lei + sporuri de peste 5.800 lei
• Auditor superior: între 16.922 și 18.670 lei + sporuri
• Șef serviciu: peste 22.000 lei
• Consilier/Expert superior: până la 16.262 lei + bonusuri
• Șofer: între 5.094 și 6.344 lei + sporuri de până la 1.244 lei
• Muncitor calificat: peste 6.000 lei + bonusuri
În mod stupefiant, inclusiv șoferii și muncitorii calificați primesc sporuri pentru „gestionarea informațiilor clasificate”, ridicând semne de întrebare cu privire la legitimitatea și fundamentarea acestor beneficii.
Realitate paralelă pe bani publici
Această situație creează o discrepanță uriașă între funcționarii privilegiați ai Curții de Conturi și restul societății. Instituția menită să vegheze la buna utilizare a fondurilor publice nu doar că eșuează în misiunea sa, dar o face dintr-o poziție de confort financiar greu de justificat.
În timp ce spitalele duc lipsă de medici, școlile se degradează, iar administrațiile locale funcționează la limita subzistenței, Curtea de Conturi continuă să își răsplătească angajații cu salarii de nababi, fără transparență și fără responsabilitate.
Este o imagine clară a unei Românii cu două viteze: una a cetățeanului de rând și alta, paralelă, a bugetarului de lux, plătit din același buget public.
