Într-o Românie profund afectată de scumpiri, instabilitate și dezamăgiri în lanț, clasa politică pare mai preocupată de jocuri de putere decât de soarta cetățenilor. Așa-numita „guvernare de uniune națională” este, în realitate, o tocăniță ideologică imposibil de digerat: patru partide, fiecare cu agenda proprie, fiecare cu electorat diferit, reunite într-un simulacru de unitate națională care promite reforme, dar servește interese personale.
Domnul Marius Lulea, vicepreședinte AUR, a pus degetul pe rană într-o intervenție publică recentă: „Cum să faci un guvern din patru partide politice, plus minoritățile, partide care unul este de stânga, altul de dreapta, unul neomarxist, altul etnic? Evident că nu va funcționa și în mai puțin de un an putem să pariem acest lucru.”
Și într-adevăr, realitatea bate strategia de cabinet. În loc să asistăm la eficientizarea administrației, reducerea birocrației și scăderea poverii fiscale, vedem exact contrariul: taxe mai mari, instabilitate în mediul economic, reforme blocate și o polarizare crescândă în societate.
PSD și PNL, într-un mariaj forțat de teamă, nu de viziune
Alianța PSD-PNL nu mai păcălește pe nimeni. Doi adversari tradiționali, uniți peste noapte, au transformat guvernarea într-un circ politic în care fiecare urmărește propriul scor electoral. Nici vorbă de proiecte comune, de viziune pe termen lung sau de respect față de români.
Atacurile reciproce, precum cel recent al lui Vlad Voiculescu (USR) la adresa PSD și PNL, arată clar fragilitatea unei alianțe menținute artificial. În acest context, întrebarea legitimă este: Cât va mai rezista acest guvern? Răspunsul e simplu: nu mult. Pentru că nu există coerență, nu există asumare, iar măsurile propuse par scoase dintr-un manual de populism fiscal, nu dintr-un program serios de guvernare.
USR, în derivă, face opoziție doar prin postări și scandaluri
Nici USR nu reușește să se impună ca o alternativă credibilă. Rămas captiv între activismul de Facebook și lipsa de leadership, partidul care promitea reforma clasei politice este astăzi prins în propriile contradicții. Atacurile lui Vlad Voiculescu, deși bine punctate în unele cazuri, par să aibă mai mult rolul de a-și menține vizibilitatea personală decât de a construi o opoziție solidă.
Singura voce fermă: AUR, între avertismente și alternative
În acest peisaj confuz, AUR încearcă să se poziționeze ca vocea consecventă a românilor nemulțumiți. Cu toate că a fost deseori atacat de presă și marginalizat de elitele politice, partidul condus de George Simion și reprezentat vocal de Marius Lulea a fost constant în mesaj: refuzul creșterii taxelor, reforma administrativă, alegeri corecte și o guvernare suveranistă, asumată.
„Românii aleg AUR nu pentru că am avea un merit deosebit, ci pentru că sunt dezgustați de actuala clasă politică. Tocănița de azi îi revoltă”, spune Marius Lulea.
România, captivă între lipsa de reformă și calcule politicianiste
Până când partidele mari nu vor înțelege că guvernarea nu e o schemă de împărțit funcții, ci un contract social cu cetățenii, România va rămâne blocată. Iar dacă românii vor ieși în stradă, așa cum avertizează AUR, nu o vor face pentru o ideologie anume, ci pentru că le-a ajuns cuțitul la os.
Când vom avea un guvern cu adevărat funcțional? Când va exista curajul de a pune interesul național deasupra intereselor de partid. Până atunci, doar românii vor plăti nota de plată pentru această farsă politică cu pretenții de guvernare.
