Atunci când Călin Georgescu a folosit pentru prima dată cuvântul „patocrație”, a reușit, într-un singur termen, să exprime cu precizie întreaga realitate politică a României. Diagnosticul e grav. Dar ca în orice boală, vindecarea începe cu recunoașterea simptomelor.
România trăiește sub un regim cu simptome clare de patocrație, o formă de guvernare în care structurile de putere sunt acaparate de indivizi cu tulburări de personalitate, în special psihopați funcționali. Nu mai vorbim doar de incompetență sau corupție, ci de o patologie de sistem, în care empatia lipsește complet, iar instinctul de conservare al clasei politice devine singura rațiune de guvernare.
Comportamentele devin previzibile: lipsă de remușcare, minciună patologică, dispreț față de suferința cetățenilor, incapacitate de a simți rușine. Se promovează doar persoane similare, servile, amorale, obediente, în timp ce vocile critice sau normale sunt excluse din mecanismele de decizie, ca într-un organism care respinge celulele sănătoase.
Această guvernare patologică infectează toate instituțiile statului. Se sabotează deliberat meritocrația, se pervertește justiția, iar presa devine parte din tratamentul de sedare colectivă.
România nu suferă de o simplă criză politică, ci de o afecțiune psihosocială gravă, o boală a puterii care transformă clasa politică într-un pacient aflat în delir cronic.
