„Cuvîntul cel mai auzit în aceste zile este „dezastru”. Și dacă deschizi frigiderul sau cămara, te poți trezi că auzi aceeași vorbă. Si cîinii o latră, și pisicile o miaună, și ziariștii o învîrt pe toate tonurile cu tot apetitul lor de vești proaste, de accidente și sînge proaspăt. Toată suflarea românească învîrte cuvîntul acesta cu un aer profetic, de imediat periculos, cu un ton grav de expertiză, de părerologie de cafenea, de resemnare, de teamă sau de rechizitoriu. „Dezastru financiar” strigă jurnaliștii, „dezastru social” strigă îndestulații lideri sindicali, situație dezastruoasă la împrumuturi, măsuri care duc la dezastru etc. Formulările se intersectează ca trasoarele în război. Ca țipetele la cutremur”, scrie, în Cotidianul, Cornel Nistorescu.
„Țara arată ceva mai bine, dar e dominată de neîncredere, de premoniții crunte, iar tonul general seamănă cu al unei orchestre a dezastrului din fața căreia lipsește dirijorul. Publicul fluieră, pleacă, iar pe scenă stă încremenit și sec un singur vinovat: Ilie Bolojan.
Mai ieri, era imaginea salvatorului. Acum, după un singur proiect încă nepus în aplicare, este pericolul, vinovatul, profitorul, sorosistul, instrumentul extern, tot ce poate fi mai rău pentru țară. Abia a urcat la primul etaj în Palatul Victoria și a apucat să propună o soluție. Reducerile. Le cer piețele financiare, le cer Comisia Europeană, le cer creditorii. Coaliția proeuropeană nu există. Este ca un grup de dușmani ținuți împreună de o singură cheie a marelui seif: puterea. Nici n-a început operațiunea de redresare că PSD-ul dă semne de plecare. Ia distanță și începe să cîrtească. Cînd PSD-ul începe să se spele pe mîini, e un semn prost. Se pregătește de altceva. PNL-ul a dispărut, ungurii din UDMR, cei care se dădeau autorii soluției Bolojan în fruntea guvernului, tac chitic. Și-au atins scopul. Sunt la putere. Au vicepremier și miniștri mai mulți ca PNL. USR-iștii, bieți experți isterici în nimicuri, vor mai multă putere ca să ne arate ce pot iar cei de la AUR își joacă partitura de opozanți. Ai sentimentul că nimeni nu mai ține cu România. Că toți vor falimentul. Să arate că știau, că au avut dreptate. Chiar a venit dezastrul.
Tot peisajul public e dominat de pesimism, de neîncredere, de cîrteală. Toți sunt doctori în economie și finanțe și au soluții imposibile, și toți sunt procurori și detectivi dornici de pedepsirea vinovatului. Toți vor să ne întoarcem la căutarea și pedepsirea celor responsabili pentru situația țării, chiar dacă între timp prăbușirea financiară a României ar avea loc. Culmea este că printre vînătorii de responsabili sunt și principalii abonați la banii dispăruți de la buget. Televiziunile în care s-au scurs sume grosolane pentru complezențe și pupicii politici de campanie vor acum dreptate, vor reduceri din aparatul de stat, nu reduceri de televiziuni și recuperarea pomenilor. Judecătorii se prefac că fac ședințe pentru susținerea stabilității, ca să înțelegem că stabilitatea salariilor și a altor venituri pe lîngă sunt expresia solidității justiției și a statului de drept. Abil, finuț, sofisticat și egoist, ei vor să piardă alții, nu ei. CSM-ul vrea doar pensionarea magistraților care s-au plictisit de făcut dreptate și speră să beneficieze de o pensie mai lungă. Solidaritatea de breaslă mai prețioasă decît țara, decît logica, decît presiunea externă. Polițiștii se pregătesc de proteste. Și centralele sindicale. De fapt, toți cei care au beneficiat de jumulirea bugetului și de bunăstarea construită pe împrumuturi vor status quo, vor numai decontul trecutului, eventual cîțiva țapi ispășitori și păstrarea veniturilor de acum.
În fapt, nimeni nu vrea să își asume această situație. Unii o consideră falsă, artificială, contrafăcută. Adică, un fel de scenariu împotriva tuturor. Alții recunosc pericolul. Dar să suporte responsabilii, nu ei. Vorba lui Daniel Dăianu:
-„Păi, ce, simplul cetățean e vinovat pentru necazul în care am ajuns cu finanțele publice?”.
Marele trompetist al reducerii deficitului bugetar a dispărut. Se bîțîie și se cîcîie pe la Cotroceni. Încearcă să facă rost de slugarnici loiali pe care să-i plaseze în mecanismele de putere. Își plasează levierele. Și așteaptă. Parcă l-ar pîndi pe Bolojan să greșească. Parcă l-ar da la cîini. A uitat de declarația de avere, de lista donatorilor, de experiența lui de la Primăria Capitalei, de reducerea deficitului bugetar. Apăsat de penibilul situației cu bilețelul referitor la creșterea TVA, așteaptă un moment ca să reintre în joc. Poate clocește o răzbunare.
Cel care a plasat bomba cu deficitul bugetar al României tace chitic. A uitat despre ce a spus în campania electorală, de ce a promis, de ce-i de făcut.
Ai zice că doarme și așteaptă reducerea deficitului bugetar”, scrie Nistorescu.
