România nu este un stat eșuat, ci un stat capturat. O rețea bine închegată de crimă organizată s-a infiltrat în toate structurile-cheie ale administrației: Guvern, Parlament, justiție, servicii, instituții de control și până la cel mai mic UAT. Această rețea nu mai operează ca o simplă mafie, ci ca un mecanism de stat paralel care mimează democrația pentru a păcăli partenerii internaționali.
Marius Lulea afirmă tranșant: „Statul român e profund penetrat de o rețea de crimă organizată. Păcălește și Bruxelles-ul, și Washingtonul.” Sub masca reformelor, așa-zisa clasă politică jefuiește fără rușine bugetul public, sifonează fondurile europene și deturnează resursele naționale. Banii pentru spitale, școli și infrastructură sunt redirecționați prin contracte trucate, achiziții umflate și companii de casă.
Această structură acționează ca o rețea de noduri interconectate – grupări care colaborează sau concurează între ele, în funcție de interesele de moment. Uneori se războiesc pentru controlul unei instituții, alteori își dau mâna în fața unui pericol comun. Se intersectează, se divizează, dar nu se elimină. Seamănă cu un cancer cu multiple metastaze, fiecare crescând pe spinarea statului, până la distrugerea totală a organismului național.
Pentru a-și susține activitatea, aceste grupuri folosesc și rețeaua de bănci, în special băncile de stat, ca instrument de spălare a banilor și de direcționare a creditelor către firmele controlate politic. Se fură atât din fondurile europene, cât și din bugetul public, printr-un mecanism de jaf organizat, disimulat sub hârtii, avize și aprobări legale.
România are nevoie de o eliberare reală. Nu mai e suficientă o rotire de cadre. Este nevoie de tăierea rădăcinilor acestui sistem parazitar care s-a obișnuit să trăiască din munca și suferința poporului român.
