Un eveniment petrecut în 22 noiembrie peste care s-a trecut foarte ușor, a fost acela în care Mihai Dărăban a fost reales în funcția de președinte al CCIR. În aceeași ședință au fost propuse și votate creșteri de indemnizații pentru anumite funcții.
Președintele CCIR ar vrea o indemnizație lunară de 90.000 lei, de 6 ori mai mare decât a președintelui României, în condițiile în care angajații CCIR încasează salarii de 2.500-3.000 lei.
Pentru ce ar merita acești bani?
CCIR (Camera de Comerț și Industrii a României) transmite faptul că “atât CCIR cât și Camerele județene nu sunt finanțate sau subvenționate de la bugetul de stat sau cele locale, toate atribuțiile și activitățile specifice exercitate și desfășurate de acestea realizându-se din resurse proprii, în condițiile legii”, iar indemnizația este “atribuită legal și statutar într-o entitate PRIVATĂ”.
Cât de PRIVATĂ este această entitate, când chiar în Statutul Camerei scrie clar la Capitolul V – Patrimoniul şi veniturile Camerei Naţionale, Art. 36 că “Patrimoniul Camerei Naţionale este format din bunurile mobile şi imobile, cât şi orice alte drepturi patrimoniale deţinute de către Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Socialiste România la data de 22 decembrie 1989”? Dacă patrimoniul CCIR a fost al statului român, de ce astăzi este entitate privată?
Știm, mereu au fost “băieți deștepți” care au dat în decursul timpului legi pentru ei, ca și acest statut al CCIR, semnat chiar de cel care consideră că merită aproape 90.000 lei lunar!
Dacă este o entitate privată, ne întrebăm de ce PSD-PNL-UDMR, printr-un proiect de lege depus ar obliga societățile comerciale la biruri către CCIR? Ce spune acest proiect de lege printre altele: nu mai poți depune bilanțul contabil dacă societatea nu este înscrisă în Catalogul firmelor Camerei de Comerț și nu a achitat taxa către Camera de Comerț!!!
Adică PSD-PNL-UDMR vor să oblige societățile comerciale să depindă de o entitate PRIVATĂ? De când politicul poate propune o lege ce vizează o entitate privată?
Sunt semne de întrebare normale, atât timp cât CCIR are o asemenea importanță în economia românească.
Revenim!
