Sorin Lavric a evocat personalitatea lui Traian Brăileanu, sociolog şi filosof, profesor şi decan în cadrul universităţii cernăuţene din perioada interbelică, membru al Academiei de Ştiinţe Politice de pe lângă Columbia University din New York. Pe lângă bogata sa activitate intelectuală, Brăileanu a fost ministru al educației în perioada 14 septembrie 1940–21 ianuarie 1941. Ca majoritatea personalităților marcante din perioada interbelică, acesta își va găsi sfârșitul în temnițele comuniste.
Sorin Lavric subliniază că Traian Brăileanu avea o repulsie față de marxism, iar prin toată gândirea sa sociologică, acesta a dat o replică la pericolul marxist, o ideologie care țintea spre distrugerea celor trei virtuţi ancestrale: virtutea individuală a proprietăţii private, calitatea generală a entităţii naţionale şi vocaţia universală a bisericii creştine.
Brăileanu își începe cariera universitară la Cernăuți, după Unirea Bucovinei cu Regatul – în 1920 e profesor agregat la Universitate şi din 1924, profesor titular. Acesta s-a implicat ulterior și în politică – va urma un periplu politic prin toate partidele de dreapta din interbelic, de la Liga Poporului a mareşalului Averescu, la Partidul Naţionalist Democrat al lui Iorga, până la Liga Apărării Naţionale Creştine a lui A.C. Cuza. După alegerile din 1930, Brăileanu va fi senator în Parlamentul României, primind portofoliul Educaţiei Naţionale în guvernul nou format.
Sub unghi sociologic, Iucrarea sa cea mai importantă este „Teoria comunităţii omeneşti”, cartea fiind terminată în 1937, dar publicată în 1941. Ei i se adaugă cursurile ţinute de-a lungul deceniilor, „Istoria ştiinţei politice”, „Sociologia şi filosofia istoriei”, „Istoria teoriilor sociologice”, „Etica generală”, „Istoria doctrinelor politice”, alături de traducerile din Kant, Aristotel şi Montesquieu.
Brăileanu şi-a provocat destinul, subliniază Sorin Lavric, oroarea de marxism făcând din el o ţintă predilectă. Infiltraţi după 1945 în toate posturile cheie ale societăţii, marxiștii au curăţat ideologic România. Şi cum curăţarea s-a făcut Ia propriu, Brăileanu este inclus în procesul Guvernului Antonescu, primind o condamnare de 20 de ani de închisoare. Este dus la Văcăreşti şi apoi la Aiud, unde, în urma unei crize de ulcer, face hemoragie internă. Transportat la spitalul închisorii din Braşov, colectivul medical consideră cazul benign şi respinge tratamentul. Readus la Aiud, moare pe 3 octombrie şi este înhumat în groapa comună de pe Dealul Robilor.
