În 2011, Bosnia și Herțegovina a recunoscut oficial limba română printre limbile minoritare și regionale din cuprinsul său. Despre românii care trăiesc pe teritoriul acestui stat avem însă extrem de puține date. Deputatul AUR Boris Volosatîi a adus chestiunea minorității românești din Bosnia și Herțegovina în atenția Ministerului Afacerilor Externe și a cerut MAE să transmită cum a sprijinit pe această comunitate. Statul român are obligația de a sprijini românii de pretutindeni, conform Legii nr. 299/2007.
„Informațiile cu privire la minoritatea națională și lingvistică română din Bosna și Herțegovona sunt destul de zgârcite. Cunoaștem, de exemplu, că în Republica Srpska, entitate componentă a Bosniei și Herțegovina, românii sunt recunoscuți oficial drept una din cele 16 minorități naționale din această entitate. De asemenea, unele surse indică faptul că o prezență activă a comunității românești din Republica Srpska este atestată în satul Ostružnja Gornja, comuna (obștina) Stanari (Stânari), regiunea Doboj (Dăboi), unde există peste 350 de români care formează 53 de familii. Pe plan asociativ există o Asociație a Românilor Ostružnja din Dăboi – Udruženje Rumuna Ostružnja Doboj, înființată de primul ei președinte, Stanko Marinković, și admisă în legalitate la 4 februarie 2013.
Minoritatea națională română este reprezentată în Consiliului Minorităților Naționale și Uniunea Minorităților Naționale din Republica Srpska de către doamna Silvija Vujović, al cărei actual mandat a început în anul 2020”, notează Volosatîi.
Boris Volosatîi, vicepreședinte al Comsiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, subliniază însă că nu există informații privind existența unor instituții de învățământ sau culturale (grădiniță, creșă, școală, bibliotecă, cămin cultural etc.) sau religioase (biserică, casă de rugăciune etc.) în limba română în această localitate sau în alte localități. De asemenea, pe pagina de internet a Ambasadei României la Sarajevo nu găsim niciun fel de informații cu privire la minoritatea națională română din această țară, ci doar referințe la unii cetățeni români prezenți temporar în Bosnia și Herțegovina[3].
Deputat a precizat că există un cadru bilateral româno-bosniac – Acordul de cooperare culturală între Guvernul României şi Consiliul de Miniștri al Bosniei și Herțegovina, semnat la 26 octombrie 2010, care este în vigoare, dar nu face referire la drepturile minorității naționale române din această federație.
El a cerut MAE să transmită cum a sprijini comunitatea românească din acest stat, ținând cont că pe 17 martie 2022 a fost făcut public Raportul Comitetului de experți prezentat Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, conform articolului 16 al Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, în care se cuprind multiple referințe la limba română ca limbă minoritară și regională din Bosnia și Herțegovina[1].
[1] https://rm.coe.int/bosniaherzegovinaecrml3-fr/1680a6e553
[2]Annemarie Sorescu-Marinković, ”Lăzăriţa la karavlahii din Bosnia şi Herţegovina. Avatarurile unui ritual” în culegerea ”Populații și patrimoniul imaterial euroregional. De la stratul cultural profund la tradiții vii”, Editura Etnologică, București, 2015: ”La începutul secolului trecut, conform încercării de cartografiere a aşezărilor de karavlahi din nordul Bosniei făcută de Teodor Filipescu, existau 19 astfel de localităţi, unele greu de identificat astăzi, la mai mult de un secol distanţă.”
[3] Despre comunitatea românească ”Conform datelor furnizate de autorităţile locale şi a evaluărilor Misiunii cu privire la comunitatea românească din Bosnia şi Herţegovina (BiH), în această ţară se află cca. 100-150 persoane, în marea lor majoritate femei căsătorite cu cetăţeni BiH. În plus, există contingentul românesc al EUFOR, în Baza Butmir şi la Casele LOT EUFOR.
România, cu cei 39 militari prezenţi în cadrul EUFOR se află pe locul cinci în rândul ţărilor contributoare cu trupe în BiH. Contingentul român desfăşoară o gamă variată de misiuni, în funcţie de poziţiile pe care le ocupă în cadrul comandamentului Forţei EUFOR. La Banja Luka şi Cazin, în cadrul LOT-urilor prezente în aceste oraşe, militarii români constituie interfaţa între autorităţile locale şi conducerea EUFOR. Nu în ultimul rând, trebuie menţionaţi experţii pe probleme de aviaţie, care asigură consultanţă pentru Fortele Armate ale BiH. Activitatea militarilor români este apreciată laudativ de la cel mai înalt nivel al EUFOR şi al Ministerului Apărării din BiH.
Comunitatea românească din BiH conţine însă şi aşa numita categorie de „expaţi”, respectiv cetăţeni români angajaţi permanent sau colaboratori temporari ai unor organizaţii internaţionale de renume, (UNDP, Consiliul Europei, OSCE).
Nu există însă forme de organizare politico-administrativă ale românilor prezenţi în BiH, asociaţii ale comunităţii sau mijloace de comunicare media”.
