Astăzi se împlinește o săptămână de când legile educației se află în dezbatere în Comisia de învățământ. Cum vă spuneam și data trecută, aceste dezbateri sunt de fațadă, sunt un simulacru, pentru că coaliția aflată la putere vrea să forțeze trecerea cât mai rapidă a acestor legi. Și asta în ciuda protestelor și contestărilor pe care le au primit fie de la părinți, fie de la profesori, fie de la sindicate.
Nu se sinchisește această coaliție, cum, la fel, nici doamna Ligia Deca nu dă semne că ia în seamă toate aceste observații și contestări care vin de la părinți și profesori. Impresia generală este de luptă anevoioasă, foarte anevoioasă. Cei doi colegi ai noștri deputați, Mihai Albișteanu și Cristian Ivănuță, au făcut tot ce au putut ca să impună punctul nostru de vedere. Și chiar dacă din sutele de amendamente pe care le am propus, foarte puține, deocamdată doar cinci au fost acceptate într o formulă deocamdată provizorie, avem câteva victorii pe care merită să vi le pomenim.
Prima victorie este că, printr-un amendament al nostru se va prevedea înființarea de școli și de unități de învățământ în afara granițelor țării, mai cu seamă în acele regiuni unde există comunități românești istorice foarte numeroase. Colegii noștri au vrut chiar să indice geografic aceste comunități, s-au referit la Valea Timocului, la Ucraina, la Albania, însă deputații din coaliția de la putere au respins aceste referințe geografice, folosind doar expresia generală și vagă de comunități istorice românești.
Oricum, este un câștig al acestei instituții. Aceste unități de învățământ vor fi înființate prin colaborarea Ministerului Educației cu Ministerul Afacerilor Externe. A doua victorie pe care am repurtat-o este că, printr-un amendament, am reintrodus măsura de exmatriculare a acelor elevi recalcitranți, ale căror fapte sunt până într-atât de grave încât ei nu mai pot să fie tolerați în mediul școlar în care au fost. Și, în fine, o a treia victorie este că am reușit ca liceele pedagogice să continue să formeze învățătorii, deși la început se renunțase la această intenție de a forma învățători. Ei, după ce sunt formați, pot preda timp de cinci ani ca suplinitori în școli, pentru ca apoi, dacă vor să fie titularizați, trebuie să absolve o facultate de pedagogie pentru a obține o diplomă.
Astăzi se vor discuta amendamentele de la Culte, grija noastră fiind să fie eliminate anumite sintagme care în aparență sunt inofensive, dar care ascund de fapt o bombă, o cutie a Pandorei, pentru că deschid posibilitatea de pătrundere a ideologiei neomarxiste în școli.
Expresii precum orientare sexuală, toleranță față de diversitate religioasă sau dogma religioasă. Când spui dogmă religioasă, s-ar subînțelege că orice religie este alcătuită din dogme, adică din idei fixe care constrâng și răsucesc și distrug mințile elevilor. Nu e adevărat, orice religie stă în niște dogme pe care nu le poți schimba după capriciul unor profesori. Închei spunându-vă că între scopul declarativ al unui articol de lege și intenția din care s-a născut acel articol este o mare prăpastie. În literă, aproape orice articol sună bine, inofensiv. Este binevoitor, pentru ca în spate, prin aceste mici particule inofensive, să pătrundă discret, dar insistent. Ideologia de gen.
Când doamna președinte Intotero de la Comisia de învățământ am găsit înțelegere, am căzut de acord în privința anumitor pretenții pe care Biserica Ortodoxă le are în privința formulării anumitor articole. Îi mulțumim. Să sperăm că colaborarea aceasta va da roade mai mari. Pe Ligia Deca, pe care până acuma am stigmatizat-o în felurite feluri, numind-o fie vestală a pierzaniei, fie cioclu al învățământului românesc, fie funcționar lipsit de virtuți intelectuale, i-aș spune că este pe cale să devină un pigmeu fără aură spirituală, care va împinge învățământul în prăpastie. Vă mulțumesc!
