“Unde ați fost, mamă, până acum?”, întreabă, printre lacrimi, tanti Maria, în fața voluntarilor din caravana medicală a AUR.
Cu greu îți oprești lacrimile când auzi și vezi ce simt oamenii aceștia când realizează, parcă nevenindu-le să creadă, că în sfârșit a venit cineva să-i întrebe de sănătate, nu să le ceară un vot.
De 33 de ani, satul românesc a fost bun doar pentru poze și voturi. Oamenii de la țară, bunicii și străbunicii noștri, au fost disprețuiți, fiind asociați cu celebra formulă: “o găleată, un vot”.
Nimeni n-a făcut nimic pentru ei, dimpotrivă: au fost lăsați să moară, să “părăsească în mod natural sistemul”, cum zicea un fost premier și actual primar de tristă pomenire.
Acum, venirea Caravanei Medicale AUR i-a adus într-o situație nouă: să stea la rând cu speranță. Dar și cu lacrimi: “Dacă apăreați mai devreme, poate nu ne mai plecau copiii”, continuă tanti Măriuța, aproape rugându-se să nu fie doar un vis.
Nu este. Nu e o iluzie. Suntem aici ca să rămânem și să aducem copiii, nepoții și frații acasă. Pentru tanti Maria si toți bunicii și străbunicii noștri. Pentru țara întreagă!
