Dacă perioada copilăriei este importantă în formarea noastră ca adulți, atunci treaba este pe jumătate rezolvată. Mă refer acum doar la relația mea cu mediul înconjurător, cu recycling, upcycling și toate celelalte curente (aparent) noi și revoluționare, pe care le-am trăit și experimentat încă din copilărie.
I used to be very sustainable.
Dacă atunci făceam toate aceste lucruri pentru a eficientiza puținul pe care îl aveam, o strategie cunoscută de toți cei cu familii numeroase, acum le fac pentru că au sens, pentru că planeta asta nu poate duce cam tot ce producem și consumăm noi în ritm nebunesc.
În copilărie, aceste acțiuni aveau o componenta economică, de supraviețuire. Ciudat sau nu, au aceeași valoare și acum.
Cum arăta copilăria mea sustenabilă? Cam așa.
- Colectare selectivă. Duceam periodic sticle la centrul de colectare. Desigur, doar pe cele pe care nu le puteam folosi pentru suc de roșii, borș, țuică, vin de țară sau alte lichide „domestice”.
- Upcycle. Fustițe drăguțe făcute din rochia „deconstructed” a mamei sau a mătușii? Perfect! Erau acele haine noi, personalizate, modele unicat pe care altfel, oricum, nu ni le-am fi permis. Și acum îmi amintesc o fustă petrecută făcută dintr-o rochie elegantă cu un imprimeu superb, un albastru nemaivăzut cu flori, transformată ulterior în față de pernă. #upcycle
- Vinage? Pre-owned? Done! Haine date din generație în generație (mai ales într-o familie de fete) sau cumpărate din magazine second-hand. Anii 90, oraș mic de provincie, nu era nicio rușine să intri în astfel de magazine, deși ulterior a devenit. Pentru că industria fast fashion ne-a dat tuturor impresia că avem suficienți bani să cumpărăm oricând haine noi, nu?
- Achizițiile importante erau făcute cu cap, nu din impuls și erau o investiție. Da, mă refer la ghetele de iarnă, pantofii de școală etc. Nu îți puteai lua niște pantofi roz din lac, pentru că nu mergeau chiar la orice.
- Săpun de casă făcut din ceva grăsime și alte lucruri despre care nu am vrut să știu. Natural, cu miros specific. Deci, zero waste. Checked!
Reduce, reuse, repair, recyle is timeless.
- Haine din fibre și materiale naturale. Luxul pe care ni-l permiteam și pe care acum cu greu ni-l mai permitem, nu? Cojoacele din blană de oaie, produs 100% natural, 100% non-vegan or avocado approved, făcut de meșteșugari din sat, o haină pentru o viață. Doar părinții și fetele de măritat aveau așa ceva, la noi în casă, cel puțin. Țin minte și acum mirosul groaznic pe care îl aveau. Ca multe lucruri naturale, de fapt, pentru un copil care începea să simtă aroma comercială a plasticului.
- Reuse. Botoșii din lână, ilicul de iarnă, toate făcute și desfăcute periodic de bunica pentru a face un alt model, mai frumos pentru anul viitor. Dar și pentru a ține active o minte și un corp obișnuite cu munca, pe timpul iernii lungi și plictisitoare, petrecute doar la gura sobei.
- Recipiente reutilizabile pentru transportul și depozitarea mâncării. Desigur, nu din plastic. Tata avea unu din inox, cu filet, în care își lua în fiecare zi mâncarea de prânz.
Sunt sigură că ar mai fi câteva…
