Elena Lasconi s-a trezit fără sprijinul conducerii USR, iar George Simion reacționează, susținând că mișcarea ar fi, de fapt, o trădare pregătită pentru a-l avantaja pe Nicolae Ciucă.
Simion sugerează că decizia USR de a se distanța de Lasconi ar putea ascunde un joc politic orchestrat din umbră, în care „sistemul” își urmează propriile interese, eliminând posibilii opozanți
Simion vede în această decizie o confirmare a faptului că marile partide și forțele care le sprijină sunt capabile de sacrificii interne pentru a-și atinge obiectivele.
În această ordine de idei, Lasconi devine un simplu pion într-o schemă mult mai amplă, controlată de interese străine de români.
