Pe ultima sută de metri, în ultima săptămână înaintea alegerilor, întreg frontul anti-AUR dă din colț în colț. Curg apeluri după apeluri, toate lansate la disperare, având drept obiectiv abandonarea cursei de către toți candidații de dreapta în favoarea unuia singur, desemnat în persoana generalului cu patru stele Nicolae Ciucă. Care este semnificația acestui efort și care poate fi eficiența lui?
Așa-zisa dreaptă a spectrului politic se luptă cu așa-zisa stângă. Stângă care este taxată din nou drept ciuma roșie. Dar dreapta nu mai este dreaptă, iar stânga nu mai este stângă. Cele două curente politice au guvernat prea mult împreună în diverse formule și s-au corcit. PSD, în urma acestor combinații, nu-i mai reprezintă de ani de zile pe oamenii nevoiași care-și doresc o viață mai bună. De altfel, aceștia s-au săturat de mult să fie hrăniți cu iluzii din partea unui partid care în realitate își propune cu totul alte obiective. La rândul lor, partidele așa-zise de dreapta nu au reușit să depășească obiectivul clamat zi de zi al cotei unice și, dincolo de această țintă, care nici ea nu este cu adevărat de dreapta, nu reușesc să-și fixeze obiective plauzibile de natură să dinamizeze economia și să crească masa critică a societăților mici și mijlocii, care numai ele pot aduce în viitor prosperitatea.
Intrarea în competiție în forță a partidului AUR complică mult mai mult lucrurile pentru așa-zisa dreaptă și simplifică bătălia pentru podium a așa-zisei stângă. PSD, care atât la prezidențiale cât și la parlamentare se clasează fără emoție pe locul întâi, nu pare a fi incomodat de ascensiunea AUR, în schimb partidele așa-zise de dreapta au ajuns să dea din colț în colț, întrucât pe măsură ce trec zilele este din ce în ce mai puțin probabil ca generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, cel care conduce plutonul candidaților de dreapta, să poată obține un scor suficient de bun pentru a intra în turul doi. Iar consecința este că partide care nu s-au înțeles în ultimii zece ani de mandat al lui Klaus Iohannis, partide care la comanda acestuia au tot schimba premierii – patru din aceștia au fost de dreapta – nu reușesc nici acum să cadă de acord pentru a-l susține pe candidatul aceluiași Klaus Iohannis pentru a câștiga cursa prezidențială. Pe măsură ce trec zilele și acum orele, devine cât se poate de clar că Nicolae Ciucă nu va strânge suficiente voturi pentru a-i lua locul lui George Simion și a intra în turul doi. Și chiar dacă s-ar întâmpla o minune în acest sens, șansele acestuia de a-l surclasa în final pe Marcel Ciolacu sunt nule.
De aici o stare accentuată de nervozitate în întreaga tabără anti-AUR, o tabără diluată, dezorganizată și demotivată. Apelurile insistente de retragere din cursă a unor candidați rămân fără vreun rezultat cât de cât palpabil, pentru că cei care ar dori să se retragă se agață toți, fără excepție, ca înecatul de un pai, de posibilitatea unui sondaj salvator de ultim moment. Ca și când un institut de cercetare de piață bine plătit și dispus să-și falsifice propriile prognoze ar mai putea influența decisiv corpul electoral, determinându-l să-l voteze în masă pe vreunul dintre candidații așa-zisei drepte.
Niciodată până acum, la nicio rundă de alegeri, desfășurate începând din 1990, nu au existat candidați atât de slabi, de neconvingători, de lipsiți de personalitate, de cultură politică, de cultură diplomatică, de cultură în general și de carismă. Cetățeni vor fi siliți să lucreze pur și simplu cu materialul pe care-l au la dispoziție. Și-l vor vota în cele din urmă pe candidatul cel mai șmecher. Oricât de insistent ar dori unii să transforme AUR în paratrăsnet, în sperietoare la nivel național, oricâte insistențe ar depune pe ultima sută de metri în această direcție, demonizarea lui George Simion nu le va aduce voturi ci, cel mult, beneficiarul va fi chiar George Simion.
