de Radu Soviani
Știrea care a șocat și a revoltat cel puțin opinia publică din România este cea legată de ,,jaful în stil italian’’ petrecut în micul orășel olandez Assen (circa 69.000 de locuitori), acolo unde statul român s-a gândit să încredințeze pentru 6 luni comori de patrimoniu cu o valoare inestimabilă. Orașul olandez Assen, acolo unde se află muzeul Drents, are o populație ceva mai mică decât Slatina, Focșani sau Giurgiu și ceva mai mare decât Zalău sau Bârlad. Cu mult sub sectorul 3 din București.
Evident, fac referire la ,,The italian job, excelentul film cu Mark Whalberg, Charlize Theron și Donald Sutherland. Ca și în peliculă, furtul de la Drents a presupus aur, explozii, complicități și o evadare care pare spectaculoasă. O diferență majoră este că în film, lingourile furate nu erau asigurate.
De altfel, probabil că am fost primul analist economic care am indicat unghiul prețului de asigurare, în direct la o televiziune, pentru simplul motiv că știrea jafului m-a surprins în direct într-un studio de televiziune, la cam o oră după ce mass-media din România a aflat, un aspect care ar fi trebuit menționat încă de la început de autoritățile din România. S-au codit, și abia duminică dimineață, managerii români, invocând ,,secretul comercial, au avansat o cifră, ,,peste 30 de milioane de euro, dar nu au vrut să ne spun fix la cât erau asigurate artefactele istoriei poporului român: coiful de la Coțofenești și brățările dacice.
Motivele inventate de manageri români evident că nu au existat pentru presa olandeză, care ne-a informat: coiful era asigurat pentru doar 4,3 milioane de euro, iar fiecare dintre cele 3 brățări dacice furate, la câte 500.000 de euro.
Prețul de asigurare mă trimite cu gândul la modul în care a fost privatizată pe nimic întreaga economie a României. Țineți minte că Bancorex (partea bună a fost preluată de BCR) a fost vândută către ERSTE Bank, fără reevaluare de active? Spre exemplu, clădirea-fanion de pe Calea Victoriei, Bucharest Financial Plaza (BFP), a fost vândută prin procesul de ,,privatizare la prețul din contabilitate, care însemna cam 2.000 de euro, în procesul de privatizare fiind încălcată cu știință prevederea obligatorie legală de a reevalua activele din patrimoniu. A existat vreo evaluare a prețului elementelor de tezaur istoric al României (și al lumii) care să spună că o brățară dacică valorează doar 500.000 de euro sau coiful doar 4,3 milioane de euro? Dacă a existat vreo evaluare în acest sens care să conducă la aceste sume, este primul indiciu că transferul elementelor de tezaur în micul orășel olandez a reprezentat o invitație directă la furtul lor. Chiar poți să evaluezi coiful la un preț doar un pic mai mare decât creditul de 3,2 milioane de euro contractat de doamna Elena Udrea de la BRD, fără să dovedească condițiile de bancabilitate? Vă reamintesc că, ulterior, creditul a fost dovedit ca fraudă.
Chiar poți să evaluezi o brățară dacică din aur la 500.000 de euro, în condițiile în care ,,pensionarul Videanu și soția sa au fost prinși de autoritățile europene în timp ce încercau să evazioneze bugetul unui stat UE, cu un ceas și cu o brățară modernă, în valoare de 650.000 de euro? Valorează o brățară dacică mai puțin decât ceasul lui Videanu?
Chiar poți să evaluezi întregul tezaur, transferat iresponsabil în Olanda, la mai puțin decât prețul de 36 de milioane de euro plătit de Dinu Patriciu, din profiturile rezultate din privatizarea frauduloasă a Petromidia, pentru barca Darlings Danama? Și chiar poți să evaluezi o brățară dacică și ca fiind un pic mai ieftină decât 10 zile pentru închirierea fostului iaht al lui Patriciu? Dacă răspunsurile și la doar una dintre întrebările de mai sus va fi ,,nu, atunci, în opinia mea, transferul celor 4 artefacte (singurele care au fost furate în urma jafului) a reprezentat, cu știință sau nu, o invitație la furtul lor. Ca la privatizările fără reevaluare de active. Cum poți să evaluezi o brățară dacică la doar de 5 ori mai mult valoarea aurului dentar de greutate echivalentă? Cum poți să evaluezi coiful de la Coțofenești la doar 50 de ori mai mult decât dinții de aur care s-ar face din materialul lui topit?
Cum puteți fi de acord cu asta, voi, autorități ale statului român? Decât dacă ești la fel de responsabil față de istoria României cum ai fost și față de furturile din privatizări. Adică, dacă ai invitat la fraudă. Cum ar fi fost ca astfel de elemente de tezaur să nu fi fost acceptate a fi transferate pentru o asigurare mai mică de jumătate de miliard de euro? Oare asigurătorii ar fi fost la fel de deschiși să le asigure într-un muzeu sătesc, cu paza și capacitatea de intervenție pe care au dovedit-o, pentru că, în esență, doar o astfel de pază și doar o astfel de intervenție au agreat decidenții români?
Pentru aceste motive (și pentru altele), am suficiente motive să cred acum că, indiferent cine ar fi hoții (care vor fi descoperiți, mai devreme sau mai târziu), jaful din Olanda a fost favorizat printr-o mentalitate, acțiuni și inacțiuni de ,,jaf în stil românesc. Ca la privatizări. Efectiv, lăcrimez cum autoritățile din România vor acum să dea în judecată muzeul olandez. Aha. O să le ceară insolvența? Sper să nu aflu ulterior că tezaurul românesc furat, cu complicitatea inacțiunilor factorilor domestici, deși a avut o asigurare mizerabilă care a invitat practic la furt, are o acoperire în vreo reasigurare la urmașii lui City Insurance și Euroins, vajnic supravegheați, ghici de cine? Bingo! De statul român.
