Bucureștiul, capitala României, ar trebui să fie un model de eficiență administrativă și dezvoltare urbană. Cu toate acestea, realitatea cotidiană ne demonstrează contrariul: un oraș cu un potențial extraordinar, dar afectat de o administrație fragmentată, marcată de lipsa unei viziuni coerente și a unei coordonări eficiente între instituțiile locale.
De fiecare dată când Bucureștiul se confruntă cu provocări majore—fie că vorbim despre fenomene meteorologice severe, fie despre probleme structurale ce necesită intervenții prompte—observăm aceeași reacție tardivă, aceeași pasare a responsabilității și, cel mai grav, aceeași indiferență față de nevoile imediate ale cetățenilor. O metropolă europeană nu poate funcționa pe baza improvizației și a deciziilor luate în grabă, ci are nevoie de o administrație care anticipează, planifică și acționează ferm.
În mod firesc, Primăria Generală și primăriile de sector ar trebui să colaboreze strâns, să implementeze strategii coerente și să acționeze unitar pentru binele comunității. În loc de asta, asistăm la o administrație reactivă, care intervine haotic, fără o strategie clară și fără asumarea responsabilității pentru eșecurile evidente. Disfuncționalitățile administrative nu trebuie să devină o normalitate, iar cetățenii Bucureștiului nu ar trebui să plătească prețul neglijenței și al incompetenței.
Este regretabil că primarul general pare mai preocupat de propriul traseu politic decât de realitățile stringente ale orașului. Bucureștiul nu poate fi administrat cu jumătăți de măsură, iar prioritățile nu trebuie dictate de calcule electorale, ci de nevoile urgente ale cetățenilor.
Bucureștiul merită o administrație competentă, coordonată și responsabilă, capabilă să ofere soluții reale, nu doar explicații sterile. Vremea scuzelor și a tergiversărilor trebuie să ia sfârșit. Este momentul ca cei care conduc acest oraș să își îndeplinească mandatul cu seriozitate și să demonstreze că Bucureștiul poate funcționa eficient, indiferent de circumstanțe.
