Uniunea Europeană impune României una dintre cele mai dure obligații din domeniul energetic: OMV Petrom și Romgaz trebuie să capteze împreună peste 10 milioane de tone de CO₂ anual până în 2030. Costurile estimate depășesc miliarde de euro, iar lipsa unui sprijin financiar clar din partea guvernului riscă să afecteze investițiile și securitatea energetică a țării.
OMV Petrom și Romgaz, cei doi giganți energetici ai României, se confruntă cu o provocare majoră impusă direct de Uniunea Europeană. Conform noilor cerințe din regulamentul Net-Zero Industry Act, cele două companii trebuie să capteze împreună peste 10 milioane de tone de CO₂ anual până în 2030.
Comisia Europeană le-a plasat pe locurile 2 și 3 în topul celor mai împovărate companii din UE în ceea ce privește obligațiile de captare a carbonului. OMV Petrom are o cotă de 5,88 milioane tone pe an, iar Romgaz trebuie să capteze 4,12 milioane tone pe an. Singura companie europeană cu o sarcină mai mare este una deținută de Shell și ExxonMobil.
Aceste obligații vin cu un preț ridicat. Pentru OMV Petrom, costurile anuale estimate variază între 0,4 și 1,47 miliarde de euro, iar pentru Romgaz între 0,29 și 1 miliard de euro. În lipsa unui ajutor consistent din partea statului, aceste sume ar putea afecta grav capacitatea celor două companii de a investi și de a asigura stabilitatea sectorului energetic național.
Romgaz, care anticipase inițial o cotă de 3,5 milioane de tone, a fost luată prin surprindere de sarcina impusă, care este cu 18% mai mare decât se aștepta. Compania a lansat deja o licitație pentru a identifica zăcămintele care pot fi convertite în depozite de CO₂.
În paralel, OMV Petrom a anunțat că va investi peste 1 miliard de euro până în 2030 pentru a se alinia la cerințele europene. Cu toate acestea, obiectivul fixat de Bruxelles depășește semnificativ planurile de investiții deja asumate de companie.
Vicepreședintele ANRMPSG, Ionuț Sorin Banciu, a confirmat dificultatea sarcinii pentru România:
„Peste 10 milioane de tone de CO2 vor trebui injectate până în 2030.”
El a subliniat că, deși România are o tradiție importantă în industria petrolieră, în prezent este nevoită să suporte una dintre cele mai dure poveri din Uniune.
În contextul în care tranziția energetică devine tot mai costisitoare, lipsa unui sprijin concret din partea statului român pune companiile în situația de a suporta singure costurile tranziției verzi, ceea ce ar putea avea consecințe directe asupra planurilor de dezvoltare și a stabilității sistemului energetic național.
