De aproape șapte ani (apocaliptici) de când e la Cotroceni, Iohannis ne-a obișnuit să privească situația „cu atenție și preocupare”, dar să iasă extrem de rar la televizor ca să-și spună părerea. Inclusiv când a demis-o pe madam Kovesi, președintele nu a ieșit pe sticlă, ci a trimis o fătucă să anunțe mazilirea, el nefiind în localitate. Și nu mai târziu de luna trecută, când s-a declanșat criza din Afganistan, în loc să convoace imediat CSAT, Iohanis l-a convocat abia după câteva zile – probabil mai avea omul un rest de cazare la all-inclusive și era păcat să rămână cu dinaintea goală, de vreme ce plătise banii, nu? De aceea am și fost extrem de uimit când ieri, la doar câteva ore după ce miniștrii USRPLUS refuzaseră să mai vină la ședința de guvern convocată de Cîțu, președintele a ieșit, bronzat, relaxat, odihnit, cu o declarație de presă, cerându-le guvernanților, pe un ton de profesor care a prins niște loaze copiind, să-și bage mințile în cap, să nu rupă Coaliția și să continue să guverneze, că de-aia i-au votat oamenii.
La drept vorbind, pe Iohannis îl doare fix în slip de cum guvernează Cîțu și compania. Pe el altceva îl doare: că numirile de procurori la DIICOT, DNA și Parchet ar fi putut fi făcute de Stelian Ion, ministrul Justiției, fără încuviințarea lui. Or, niște procurori independenți, fără nicio tinichea de coadă, fără prieteșuguri prin partide și pe la Cotroceni, ar fi putut, la o adică, să deschisă sau să redeschidă niscaiva dosare de-ale familiei Iohannis, că ăsta e riscul – ai multe case, ai și multe dosare! Noi, românii de rând, dacă avem doar o casă, ba poate că și-aia e încă jumate a băncii, cine să ne deschidă dosar? Așa se explică de ce-a ieșit ieri Iohannis la declarații, la 6 fix, cum iese cucul din pendulă: de frică. Și, fiindcă nu putea spune pe față că-l demite pe Stelian Ion de la Justiție pe motiv că-i dă palpitații lui Herr Șifonier, Cîțu a găsit o explicație mai convenabilă: îl dă afară fiindcă nu vrea să-i semneze programul de șpăguire a primarilor, pompos intitulat „Anghel Saligny”.
Dar Cîțu, această marionetă perfectă, care execută cu sfințenie toate ordinele venite ori de sus, ori din vest, fără să se întrebe dacă nu cumva, executându-le, își taie singur coada de sub picioare, nu a pus la socoteală faptul că, de data asta, s-ar putea să nu-i mai ducă de nas pe păcălicii pluseriști, cum i-a dus cu Vlad Voiculescu. Iar pluseriștii, cât or fi de blegi, de le furi și șireturile din mers și tot nu se prind, de astă dată s-au prins că iar riscă să cadă de fazani. Pentru ei, lucrurile sunt clare: dacă și după o astfel de umilință acceptă să rămână în guvern, alături de Cîțu, nu-i mai votează nici mămicile lor, ba le ascund și trotinetele, să-i pedepsească. Și pentru Cîțu lucrurile ar trebui să fie la fel de clare, dacă n-ar avea vreo 3 la mie beție de putere în aerul expirat: dacă USRPLUS pleacă și votează moțiunea de cenzură inițiată deja de AUR, el zboară de la șefia guvernului. Și, dacă pierde guvernul, pierde și partidul, căci cine ar vrea să mai voteze un neica-nimeni, aruncat iarăși în anonimatul din care îl scoseseră niște băieți miloși din servicii?
Din această dilemă, Iohannis nu poate ieși: dacă îl demite pe Cîțu, cum cere USRPLUS, își pierde marioneta de la Palatul Victoria. Dacă nu-l demite, USRPLUS rupe coaliția și votează moțiunea de cenzură, iar guvernul pică de tot. Da, o să spuneți, dar Iohannis poate numi pe urmă un alt guvern, tot „al lui”, că slugărăi găsește destui în PNL. Sigur că găsește, dar cine-i votează? Nici USRPLUS, care s-a fript deja cu marionetele prezidențiale, și nici Opoziția, nu vor da gir unei alte guvernări de fațadă. Vor prefera mai curând să trântească la vot două propuneri făcute de Iohannis, pentru ca acesta să fie obligat să dizolve Parlamentul și să convoace alegeri anticipate. Iar în situația dată, alegerile anticipate par unica rezolvare. Un guvern minoritar PNL ar fi un dezastru și n-ar reprezenta pe nimeni, căci nu poate fi guvernată o țară de un partid care nu mai are, după ultimele sondaje, nici măcar un sfert din voturile românilor. Plus de asta, nimeni din Opoziție nu va sprijini un guvern minoritar, mai ales în prag de iarnă, fiindcă s-ar face părtaș la eșecul lui și ar deconta masiv la alegeri. Singura soluție coerentă pentru ieșirea din această criză este așadar demiterea lui Cîțu în parlament – pentru că e clar, omul e prea laș și prea megaloman ca să demisioneze – și instalarea unui guvern de tehnicieni, care să gestioneze țara până la anticipate. Este adevărat că, în aceste condiții, s-a dus pe apa Sâmbetei liniștea lui Iohannis și el va trebui să sacrifice toate concediile pe toamna asta, dar nu-i nimic, că după anticipate va fi altă majoritate în Parlament și poate că ea o să-l trimită pe președinte într-un concediu permanent, ca să-l scape de griji…
