Despre ”cazul Sorin Lavric”
Un om de o finețe intelectuală rară și de un caracter exemplar, un scriitor cu o stilistică uimitoare și o persoană publică demnă, care n-a pregetat să-și riște situația profesională și să se expună arderii în efigie pentru a susține valori și principii conservatoare, pentru a vorbi despre nevoia noastră de transcendent și despre obligația de a ne recupera adevărata istorie recentă, spre îndreptare a coloanei vertebrale naționale, un prieten devotat, SORIN LAVRIC, a fost lapidat ideologic ieri.
Conducerea Uniunii Scriitorilor l-a dat afară din funcția de director de programe și din cea de redactor al revistei ”România literară”, pentru un text în care spunea ce afirmăm și ne dorim cu toții: că, prin intrarea AUR în Parlament, începem reformarea clasei politice.
A făcut-o, desigur, în stil propriu și poate ușor inflamat de entuziasmul acestei prime izbînzi pe care a avut-o AUR. Poți să-i reproșezi tonul sau stilul, dar nu ideea și nu exprimarea unei opinii.
I s-au reproșat și fragmente dintr-o carte de filosofie pe marginea eternului mister feminin, publicată acum un an și recenzată deja prin multe locuri. Un text pînă la urmă literar i-a fost considerat declarație politică.
Deci pentru ce a fost pedepsit? Pentru delict de opinie. În România liberală a secolului XXI. Și pentru o viziune inadecvată corectitudinii politice despre femeie.
E un amestec de ticăloșie și prostie în acest linșaj public, început ieri dimineață pe rețele sociale și soldat cu decizia administrativă a USR (vezi bine, uniunea de creație, nu cea salvaționistă habarnistă) ieri după amiază. Rapidă reacție – stimulată, pare-se, de cîțiva minoritari care se ocupă de reașezarea valorilor în viața publică româneacă.
Prostie pentru că probează limite intelectuale jenante. Ticăloșie pentru că în conducerea USR se află veșnicul Nicolae Manolescu, cel care a avut destule avataruri politice și mai ales beneficii de pe urma acestor aventuri, și Varujan Vosganian, care și-a exercitat funcția de vicepreședinte și pe cînd era ministru sau lider liberal și mai apoi aldist, în trena lui Tăriceanu.
Cu ce tupeu poți reproșa cuiva opinii politice, cînd și tu ai unele și cînd le-ai exprimat de la înălțimea unor poziții de reprezentare a Uniunii Scriitorilor? Acum, deodată scriitorii se simt lezați că există printre ei oameni care au opinii politice?
Nu despre asta e vorba, ci despre faptul că Sorin Lavric este președintele Senatului AUR și membru al Președinției partidului nostru și viitor senator al României.
Unii intelectuali de dreapta văd și ei, pe urmele conducerii USR, un păcat în aceste calități oficiale ale lui Sorin Lavric. Pentru că AUR e ”extremist”.
Alți intelectuali de dreapta, cu o urmă de invidie, zic: lasă că bine i-au făcut, dacă a vrut să fie parlamentar. Dar ei n-au avut nici curajul, nici bunăvoința, nici răbdarea lui Sorin de a participa la construcția AUR și de a căuta să o îmbunătățească.
După pățania lui Sorin, trei membri ai Senatului AUR s-au retras, cu scuze și tremur în voce. De FRICĂ! Nu vor să fie și ei victimele unei societăți care nu vrea să audă vocea conservatorilor, suveraniștilor, identitarilor, creștinilor și patrioților. O teamă pe care am mai văzut-o la nivelul intelectualilor numai în timpul totalitarismului comunist.
Dar nu e nimic, mare-i Dumnezeu! Toate aceste atacuri murdare și toată această înverșunare împotriva noastră ne întăresc. Ăsta e botezul nostru politic. Unul cu scîrnăvie, lovituri de rangă și încercări de nimicire sufletească, precum în ”experimentul Pitești”, păstrînd proporțiile și schimbînd ce e de schimbat. Nu vom ceda! Avem ca modele eroii, martirii și sfinții anticomuniști. Dumnezeu să ne ajute să ne ridicăm la nivelul acestor modele!
Discussion about this post