Europa occidentală este foarte nereligioasă, iar Marea Britanie, și mai mult, singurii care iau în serios religia fiind imigranții recenți, incluzându-i pe români și, în general pe est-europeni, dar și pe asiatici și africani, mărturisește scriitorul și jurnalistul Paul Kingsnorth, într-un interviu acordat pentru Familia Ortodoxă.
Imigranții sunt mult mai religioși decât englezii, care nu urăsc neapărat religia, ci pur și simplu n-o iau în serios. Noi toți am crescut crezând că religia era necesară pe vremuri, dar acum nu mai avem nevoie de ea, explică Paul Kingsnorth.
„Când privești societatea noastră și vezi nemulțumirea și insatisfacția în care se zbate, poți crede că asta se întâmplă din cauza lucrurilor materiale. Așa că soluțiile sunt căutate tot în zona materială – tehnologie, politică etc. Dar nu-i suficient; acele soluții pot fi utile, dar nu rezolvă problema. Problema este spirituală, asta e concluzia la care am ajuns. Eu nu mi-am propus să devin creștin, ci am fost atras către creștinism”, subliniază Paul Kingsnorth.
Potrivit acestuia, există în Apus o mentalitate în virtutea căreia oamenii văd știința ca pe o nouă religie și cred că toată tradiția creștinismului a fost o tentativă nereușită de-a face știință.
„Creștinismul nu ar fi decât o cale de-a explica lumea, de care acum nu mai avem nevoie, pentru că știm ce-i Universul. Dar este evident că, în realitate, nu-i deloc așa. Există acea parte din noi care are nevoie de credință, acea parte care nu poate fi satisfăcută de știință, de bunurile materiale sau de progres. Pur și simplu, nu poți eluda acea parte a vieții tale care tânjește după comuniunea cu Dumnezeu. Nimic din ceea ce poți face în această lume nu poate înlocui asta, oricât de deștept ai fi. În Occident, suntem foarte bogați din punct de vedere material, dar din punct de vedere spiritual și cultural avem mari lipsuri. Practic, nu avem nimic în afară de lucruri materiale, și cred că tocmai asta-i lecția pe care o învățăm acum.
Din păcate însă, noi, oamenii, nu învățăm prea ușor aceste lucruri. Singura modalitate prin care învățăm în mod real este calea plină de greutăți și suferințe. Dar în Occident vom înțelege lucrul acesta abia când totul se va destrăma. E singura cale. Îmi pare că așa funcționează natura umană. Când lucrurile merg prost sau apare o criză sau se întâmplă o nenorocire, abia atunci înveți. Sigur, majoritatea occidentalilor nu sunt de acord cu asta. Nu-i o concepție larg răspândită. Nu cunosc România, nu știu cum este văzut creștinismul la voi, în contrast cu modul în care este văzut în Occident, dar m-ar interesa să aflu”, a spus Paul Kingsnorth.
Acesta a atras atenția că generațiile tinere pur și simplu nu mai vin la slujbe.
„Generațiile tinere s-au desprins de trecutul lor și nu-i interesează decât banii. S-au îmbogățit destul de mult în ultimii treizeci de ani – fiecare are casă, mașină și televizor cât peretele. Vor regreta însă mai târziu, dacă își vor pierde cultura și identitatea spirituală. E ca și cum ai avea mașină, dar benzina e prea scumpă ca să o pornești. Asta se va întâmpla”, explică Paul Kingsnorth.
Occidentul are nevoie disperată de sfinți
„Când bisericile devin secularizate, când comunitățile creștine își uită adevărata menire, atunci se ridică oameni sfinți ca Sfântul Ioan Gură de Aur. Era văzut ca un nebun la vremea respectivă, dar acum oricine poate să vadă că avea dreptate. Biserica era coruptă, și trebuiau să apară astfel de oameni. La fel, în Biserica Romano-Catolică a fost un Sfânt Francisc. Biserica devine seculară și avem nevoie de astfel de oameni dintr-o bucată. Poate este o cale bună să vedem că, atunci când Biserica devine lumească, această mișcare nu poate fi stăvilită decât de oameni sfinți. Nu sunt mulți asemenea oameni; există doi-trei într-o generație, iar noi, ceilalți, le călcăm pe urme”, a spus Paul Kingsnorth.
Interviul este disponibil aici.
About Raluca Oanță
Jurnalist cu peste 10 ani de experiență. A lucrat în presa scrisă și în televiziune. A absolvit Facultatea de Sociologie din cadrul Universității București; ulterior, a urmat un master de Antropologie și Dezvoltare Comunitară.
