Pe 31 ianuarie am împlinit un an în Alianța pentru Unirea Românilor, adică AUR. Am dat atunci un Apel de seară.
Acum am ales să vă fac o mărturisire, în vorbe de om obișnuit. Sunt și io un haurist, așa cum ne „cântă” potrivnicii, care n-au curaj de confruntare bărbătească, dar au papagal, bani, propagandă și muuulți fraieri să le înghită gogoșile.
Într-un an în AUR am îmbătrânit cât în cinci! La mine a fost cincinalul într-un an, clar. Mi-am dat seama că suntem ținte ale sistemului.
Nu câștig niciun colac și n-am perspectivă materială. Am intrat de disperare, de silă și din dorința să fac ceva. Eu mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul, dar am o datorie față de țară, am rostit un Jurământ militar, mi-e frică de viitorul copiilor mei și în mod clar de ce văd că se înseilează pe seama Țării Românești.
Mi-am pus semnătura pe adeziune când am văzut în presă că lucruri pe care la AUR le știam indubitabil negre, erau prezentate tocmai pe dos, albe! AUR e necesar. E născut din cerința poporului dreptmăritor creștin, din disperarea lui când a văzut că e călcat pe bombeu și înjurat în propria bătătură, că leprele decid, că i se iau resursele, că i se dau legi strâmbe, că dreptatea umblă cu capul spart, că țăranul făcut fermier e distrus.
E ușor să stai în fotoliu, să mângâi telefonul, să te zgâiești la tv, să faci spume, să dai dracului toată clasa politică „de căcat” și toate leprele și trădătorii. Bun, și care e contribuția ta, implicarea, lupta? Ai opinii, bun. Dar fapte? Vrei schimbare din neant, de la Mama Omida, stabor, conclav, de unde, de pe dealuri? Că oamenii schimbă sistemul, nu invers!
Sunt membru fondator la organizația de cartier și la cea de sector în București.
V-am mai zis că eu sunt un țăran cu o țâră de carte. Eu la Pietriceaua am primit o educație, apoi o instrucție și nu vreau să-mi bată nimeni obrazul, că intru în pământ de rușine. Vă macină pe unii, știu, dar ca să fie treaba limpede că nu poftesc la ciolan, am dat declarații și la nivel local și la central, că nu candidez și nu voi ocupa nicio funcție plătită sau nu, nici la nivel de partid, nici nu voi candida pentru funcții, ci doresc să fiu simplu sfetnic și cât m-o ajuta Dumnezeu să pun umărul și să rămână ceva după ce n-oi mai fi.
Sunt un om liber, dar din acea zi, viața, cariera și totul nu mai pot fi privite decât în această ecuație, de membru al AUR.
Nu trădez. Nu mă schimb. Nu dezertez! Dacă o fi de rău, eu sunt ultimul care plec, eu sting lumina aici! Decizia mea e cam ca la însurătoare: ultimativă, definitivă.
Vedeți, în loc să fiu oportunist, sunt un extremist!
Nu știu cum îl vedeți dvs., dar io vă dau scris: AUR arată bine din interior. Are Statut, Program, Cod de cinste, Juriu, conducere briciul moșului. AUR e o echipă, spuneți-i gașcă, adunătură, dacă musai aveți boală pe noi, de toate felurile, dar suntem patrioți, entuziaști, muncitori, jertfitori, credincioși, cu milă de ăla nevoiaș sau atacat de mafie. Noi purtăm în suflete Basarabia și Transilvania și jertfele și suferințele de veacuri ale românilor.
AUR e din popor, e cum a dat Dumnezeu. Ăla e în stradă la protest, celălalt se pricepe și face un document. Nu căutați utopii și idealuri, că perfecțiune e doar la Dumnezeu. AUR e partid de dreapta, suveranist, conservator. Asta îmi place mie mult. Taman asta nu convine și știu de ce îi râcâie, am tot scris pe aici. Așa sunt și eu, un reacționar.
AUR e așa ca o Frăție și vă dau o veste, celor din servicii, care ne-ați băgat oameni: ce să afle, că noi nu stăm la masă cu mafia!? Și suntem pe o pantă ascendentă.
Ne supărăm și ne trece, la noi deputații și senatorii se înlocuiesc când unul e bolnav. La noi liderului de grup i se zice stareț.
Noi suntem așa, cam normali, români. Ai noștri țin post, bat coclaurile prin teritoriu, pleacă urechea la obidiți.
Eu nu credeam că voi vedea parlamentar ca la final de lună să-i fluiere vântul prin buzunare, după ce plătise toate daravelele, că eu eram învățat că ăștia sunt niște îmbuibați.
Noi auriștii suntem niște retrograzi că ne zicem frate și soră, ne pupăm fără mască, facem întâlniri cu Biblia pe masă, începem ședința cu Tatăl nostru, am pus icoane prin birourile de la Grupurile de la Palatul Parlamentului, am pus tablouri cu Martiri și Eroii Istoriei noastre la sedii, am făcut Sfeștanie și am dat de pomană, am adus Colinde și Corul Tronos la Parlament, că prin unele locuri dacă dai cu aghiasmă de la Bobotează, sfârâie!
Noi ăștia răi și negri în cerul gurii de la AUR suntem niște violenți, că începem ziua cu un Doamne, ajută! salutăm pe toată lumea, ca la țară, vorbim cu liftierele de la Senat, zicem sărut mâna la femeile de serviciu, și sărut mâna pentru masă la bucătăresele de la subsol.
Noi avem ca țăruși Familia, Națiunea, Credința și Libertatea. Noi cântăm împreună Treceți batalioane române Carpații, Cântă soldat, Nu uita că ești român, Tu Ardeal…
Noi facem chete pentru statui de eroi, pentru handicapați, pentru activiști de mediu atacați de mafia pădurilor, pentru orfani, pentru școli, pentru bătrâni știrbi și singuri, noi cosim iarba nevoiașului și spargem lemne pentru văduve.
De un an am tot fost cu oamenii ăștia, la Senat, la Cameră, la mitinguri în București și în țară, la bârfe, la academia politică, la o aniversare, la un șpriț. Ce-am văzut? Oameni ca și voi.
AUR nu e ,,fabrică de zgomote”. Noi nu avem bani, nu am luat un leu de la banca partidelor – AEP, suntem niște desculți idealiști care luptă pentru un crez, vai de steaua noastră! Evident, idioții și distrușii învățați doar cu ciolan, crapă de ciudă. Neavând bani de presă, neavând organe de propagandă, pe noi ne preiau doar în măsura în care spunem gogomănii, ceva spectaculos, dăm cu puterea de pământ… În spatele acestei fațade, e substanța. Noi suntem antisistem, că uitați unde a ajuns țara după 32 de ani și de aia părem porniți, că trebuie să reconstruim, nu să dăm cu alifie la cangrenă și de aia pare că suntem radicali, extremiști, violenți.
Dar cum să vă cer dvs., să vă informați și abia apoi să înjurați, când avem membrii care nu știu cum arată o fișă de deputat pe site și ce-a făcut omul ăla o legislatură! Și care pleacă din partid la alții, supărați că nu li s-a dat atenție și… Că am văzut și la noi lăudăroși, fripturiști, nevorbiți, frustrați, megalomani, conflictuali, cameleoni, meteorici, duși cu capul.
AUR e un prunc de doi ani, care abia merge și uneori se mai împiedică și o ia de-a bușilea. Dar va fi voinic. AUR e cu oameni de toate felurile, etniile, credințele, are specialiști, are temelie, și mai presus de toate are oameni care le pasă de românul obidit. Și mai are ceva. Credincioși și luptători. Nici în familie nu sunt toți la fel, d-apăi într-un partid!
Ce fac eu aici? Păi dau puncte de vedere la proiecte de legi, referate, idei de interpelări și declarații, documente, împac oameni, ajut, ascult păsuri. Mă războiesc să adun oameni și am reușit să am o echipă bună la Comisia pentru Afaceri Interne, Justiție și Apărare a AUR, unde se muncește creștinește, voluntar, de clacă. E aici comisia.
Am văzut multe la Parlament, în țară.
La Casa Poporului și în alte locuri am zărit și rânjetul mafiei și al ocultei și mi s-a umflat ficatul. Nu dezvolt. Spun doar că nu au limită de partid. La tv îi vedeți opozanți, se scuipă, la interes dau mâna și se pupă!
Cine dorește pieirea AUR? Sistemul afacerist-mafiot, abonat la contracte și licitații măsluite. De la un drum comunal, la o prefectură. Sistemul securist, anchilozat, rotativa partidelor mari, neo-marxiștii, închinătorii la vedetele globalismului, dușmanii țării, pentru că o compromitere, o ținere sub control sau pieire a AUR ar conduce la compromiterea speranței românilor. Exclamația ar suna cam așa: ,,Păi dacă și ăștia nu fac nimic?”.
Răspund în fața oricăruia pentru ce am scris aici.
Pentru că nu mai am timp de sute de mesaje pe mess Facebook, cine are ceva de spus, să toarne aici: [email protected]. Telefonul nu-l las, că sunt crai și mi-e teamă că mă asaltează femeile cu telefoane fierbinți la miezul nopții.
Nu mă tem. Nu mă clintesc. Lupt!
A scris sincer, pentru dvs., Florin Șinca din Pietriceaua.
Vă mulțumesc!
Doamne ajută!
