Cu ocazia Zilei Naționale a României, pe care o sărbătorim la 1 Decembrie, ne-am propus să aflăm care sunt argumentele românilor care nu și-au pierdut nădejdea în dăinuirea României.
Am întrebat personalități marcante, scriitori, economiști, politicieni, jurnaliști și artiști, „De ce cred în România”. Astăzi, răspunsul oferit de Marius Cârciumaru, colegul nostru de la „Nimic fără Dumnezeu și Totul pentru Țară” și profesor de religie la Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu” din Capitală. Redacția Rost
Prof. Marius Cârciumaru: De ce cred în România
„Cred în România, pentru că de când L-am cunoscut pe Hristos, cu ajutorul imens al părintelui Arsenie Boca- atunci când am ieșit de la mormântul său, deodată am simțit mirosul ierbii, mirosul pământului, am început să aud vântul, am început să văd verdele copacilor, să simt mirosul florilor, am văzut deschiderea Țării Hațegului- am început să simt o dragoste de neînțeles față de România.
Din momentul în care L-am cunoscut pe Hristos, am început să îmi iubesc țara și în chip minunat am ajuns prin părintele Arsenie Boca și Sfinții Închisorilor și în inimă s-a înfirpat gândul că, de acum, eu trebuie să spun oamenilor despre Sfinții Închisorilor și despre cât de frumoasă este țara aceasta.
Sfinții Închisorilor mi-au dat două iubiri: de Dumnezeu, neam și țară, eu așa am înțeles că trebuie să îmi duc viața mai departe după ce L-am cunoscut pe Hristos și așa încerc să o fac și cu ajutorul lui Dumnezeu, nu pot să mă plâng: Dumnezeu chiar m-a pus în postura în care să spun copiilor și oamenilor de lângă mine despre eroii martiri ai neamului românesc, cât și despre frumusețile acestei țări.
Iubesc această țară cu ajutorul lui Hristos, fără această iubire eu nu mai însemn nimic, iubirea de Dumnezeu și de neam este o iubire ce se întrepătrunde și care îmi dă un sens în viață.
Cine își iubește neamul și țara românească prin Hristos, cu ajutorul Sfinților Închisorilor, va ierta toate neajunsurile acestui neam și va încerca să pună umărul la spre a-l face frumos, demn și își va lua cât se poate de în serios misiunea sa de a ne păstra Ortodoxia, pentru că „altfel ne vom pierde ca neam” cum spune Părintele Iustin Pârvu.
Însă vorbele mele sunt doar poate niște cuvinte goale, așa că dacă poate au fost plictisitoare și n-au ajuns la inima nimănui, am să chem în ajutor pe poetul închisorilor: Radu Gyr cu a sa poezie Crez în care mă regăsesc cu fiecare cuvânt.
Crez, de Radu Gyr
Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
dar mai cred şi-n neamul meu,
înfrăţit cu dorul.
Cred în sfinţi, dar şi-n voinici,
cred în flori şi-n cremeni,
căci tăcuţii mucenici
cu haiducii-s gemeni.
Dar mai cred că într-o zi,
aspru, din furtună,
neamul meu se va trezi
cu securea-n mână.
Şi-atunci ierte Cel din cer
liftele spurcate,
căci prin sânge şi prin fier
ne-om croi dreptate.
Cred într-unul Dumnezeu,
Tatăl ziditorul,
ce-a-nfrăţit în neamul meu
sfântul crez cu dorul!”
Pe același subiect:
