„Ca profesor și membru în Comisia de învățământ a Camerei Deputaților, mă alătur și eu zecilor de mii de colegi, întrucât, dacă Dumnezeu nu hotăra să fiu în Parlament, cu siguranță aș fi fost în stradă să îmi strig și eu nemulțumirile și să cer drepturile care se cuvin unui cadru didactic.
Da, salarizarea a fost și este încă o problemă cu care se confruntă profesorii, după cum se știe aceștia având unele dintre cele mai mici salarii din sistemul bugetar.
Se adaugă lipsa dotărilor din școli, alocările bugetare dintre cele mai mici, infrastructura școlară deplorabilă, amestecul politicului în educație, lipsa de viziune a sistemului educațional, curricula școlară și planurile cadru nerealiste, care nu sunt adaptate pieței muncii, degradarea continuă a poziției și prestigiului social al profesorului ca actor central al procesului de învățământ. Sunt tot atâtea probleme care îngroapă învățământul românesc pentru următoarele decenii și afectează pregătirea viitoarelor generații de copii.
Avem un Guvern iresponsabil care a lăsat ca lucrurile să ajungă până aici, iar după începerea grevei, așa cum am văzut, negocierile nu se desfășoară cu adevărat, propunându-se doar soluții de moment ce nu rezolvă probleme de fond, inclusiv prin noile legi ale educației, o catastrofă legislativă ce lasă educația pradă experiențelor educaționale străine de valorile perene ale neamului nostru.
Suntem cu sufletul lângă greviștii din educație și facem un apel către aceștia să nu cedeze presiunilor Guvernului și să lupte pentru o viață decentă, să impună acestuia recunoașterea importanței statutului social al dascălului, să propună o reală consultare publică pe noile legi ale educației, iar președintelui țării să nu le promulge în forma actuală votată de către Parlamentul României”.
